Sotul meu este extra grijuliu. Si cand spun extra, ma refer la in ultimul hal de exagerat de iti vine sa te dai cu capul de pereti de grijului ce este...
Stiu ca multe fete ar zice "doamne, ce norocoasa esti, de ce te plangi?". Stiu ca multi soti sunt indiferenti si multe persoane si-ar dori sa aiba parte de mai multa atentie.
Dar grija lui mi s epare exagerata.
Ma simt de parca se asteapta sa gresesc cu ceva in orice moment.
Sa nu ma mai duc la birou. Poate tuseste cineva langa mine in metrou si ma imbolnavesc
Sa nu mai ies la plimbare prea lunga. Poate obosesc sau patesc ceva.
Sa nu ies in oras la suc. Cine stie ce virusi mai iau de acolo.
Sa nu imi ridic ghiozdanul. Este prea greu.
Sa nu ma aplec.
Si tot asa.
Totul este o grija.
Daca ar fi dupa el, as sta doar inchisa in casa, sa nu ma vad cu nimeni, sa nu depun vreun efort, sa nu care cumva sa se intample ceva.
Si nu, nu sunt genul care se expune la riscuri inutile. Doar ca sunt gravida, nu handicapata. Pot sa fac si eu lucruri. Am o viata, vreau sa o traiesc. Nu vreau sa ma inchid intr-un cub si sa nu mai interactionez cu nimeni de acum in colo din cauza asta. Inteleg ca viata mea se shcimba, inteleg ca trebuie sa am mai multa grija, dar nu poti sa traiesti cu o frica continua...
Si din cauza asta ne certam foarte des
Daca ii zic, calm, sa o lase putin mai moale, ne certam..
Daca ii zic cu nervi sa o lase putin mai moale, ne certam..
Practic ne certam oricum pt ca in viziunea lui, eu nu stau potolita si ma expun la tot si mi-a zis ca daca pateste bebe ceva, nu o sa mi-o ierte niciodata. Pt ca clar ar fi vina mea.
Pt ca, daca ar fi putut, ar fi tinut el sarcina, pt ca cica ar fi facut-o mult mai bine...
Si atunci cum pot eu sa ma conving ca o sa fiu o mama ok?
Comentarii