Fiecare om are în viață menirea lui, cu bune cu rele ajunge să își ducă la îndeplinire misiunea lui. Eu am considerat că misiunea mea, pe lângă să mă întrețin, să fac o școală, să fac o carieră și toate celelalte a fost să am un copil. Începutul a fost greu, am terminat studiile, a venit pandemia nu am făcut o carieră dar am spus că e timpul, nu mai pot să aștept. Prima sarcină a fost pe la 23 de ani, menstruația a întârziat 5 zile la un CM regulat, fără nici o zi întârziere, am făcut testul ce să vezi POZITIV. Bucurie mare, numai ca greul acum începe.
Aveam probleme cu o măsea, am făcut o radiografie dentară, pe atunci neștiind că sunt însărcinată, după aflarea veștii am fost la medic pentru confirmare. Medicul nu vreau să jignesc dar o să o spun pe cât de frumos posibil (un dobitoc), ma așezat pe acea capră pentru a îmi face controlul, menționez fără nici un ecograf a spus stai liniștită nu ești însărcinată ( testul fiind pozitiv) doar îți întârzie CM. I-am spus de radiografie și atunci au început jignirile (menționez el a spus că nu este nici o sarcină), că ești o mamă denaturată, că vrei să omori copilul, etc. Am plecat la mașină la iubitul meu plânsă toată, i-am povestit ce s-a întâmplat a spus că noi nu mai avem ce căuta în acel loc. Am spus OK, nici eu nu vreau să am de a face cu un așa doctor.
Seara hop măseaua mea, o durere cumplită, am ajuns la urgențe. Am specificat doamnei doctor stomatolog că eu sunt însărcinată deoarece mă interesasem că nu se poate face orice fel de anestezie, a zis stai liniștită știm ce să facem, am zis OK, cine sunt eu să știu mai multe decât știe ea. Mi-a dat o soluție de clătire în gură după care mi-a făcut anestezia. Nu a durat foarte mult, anestezia și-a făcut efectul, doar a apucat să îmi facă o gaură în măsea și pentru mine a fost totul negru. Iubitul meu nu știa nimic de mine, ma sunat dar cine să îi răspundă?
M-am trezit la urgențe cu perfuzie în mână (ceasul era 5 dimineața, după calculele mele 3 ore am fost leșinată), a venit după alte 2 ore un medic de gardă, mi-a făcut un ecograf a spus că sacul gestațional este în regulă, deci sarcina exista. Am plecat acasă cea mai fericită femeie, iubitul meu la fel, cu toate ca era dimineață când am plecat de acolo.
Am ajuns acasă, toate bune și frumoase, iam spus și mamei mele de sarcină și am sunat pe toată lumea și pe tatăl lui și toți cunoscuții, să le dau vestea. După-amiază câteva picături de sânge și începe coșmarul. Am zis e totul în regulă, o să fie bine doar că nu era așa, din câteva picături de sânge a început hemoragia. Am plecat din nou la spital (nu cu ambulanța, cu mașina personală) am mai stat 2 ore pe holuri până să mă vadă un ginecolog. Când în sfârșit ajung să intru în cabinet îmi spune dezbracăte să vedem despre ce este vorba, mă dezbrac mă urc sus pe capră și surpriză nu pot să văd nimic, ai hemoragie dar nu se vede nici o sarcină dute acasă că ți-a venit CM. Am plecat ce puteam face.
Acasă hemoragie din ce în ce mai mare și dureri cumplite. M-am dus la toaletă să îmi schimb absorbantul și atunci am simțit că ceva în mine s-a rupt, iar în acel moment au ieșit 2 bucăți mari (de mărimea unei mingi de ping-pong) de carne. Atunci totul sa prăbușit, dar am avut lângă mine omul care m-a susținut și m-a ajutat să trec peste ca de fiecare dată și pentru asta îi mulțumesc.
Comentarii