123 raspunsuri la acest subiect

[iselin]

bravo Ramba! macar esti optimista! proabbil esti genul careia nu i se scufunda corabiile niciodata! si eu cred ca barbatii nu se schimba, doar in timp pot fi convinsi de un gangurit, de un zambet sfant de copil, de un pupic inocent... probabil nu le place neaparat rolul de tata cat cel de prieten. [bis][bis]

[iulian1969g]

>sunt membru pe forum de mult timp,dar nu prea activ.de regula apelez la sfatul vostru taman atunci cand am o problema.caci atunci ne amintim de prieteni mai abitir,nu? Asta asa este... >sunt casatorita de aproape doi ani cu un barbat pe care il iubesc la nebunie. Ma bucur sa aud asta... (mi-ar place nespus ca si sotia mea sa spuna asta despre mine prietenelor/cunostintelor ei... Dar poate ca si spune! >sotul meu este un incapatanat... Aaaa... pai asa incepi?! Parca spuneai ca-l iubesti la nebunie!... Sa continuam... >ajung sa il cataloghez ca egocetrist,in unele sitatii.avem si noi cateva bube! Opa! >firma lui este,sau cel putin eu asa percep,prioritara.lucreaza din pasiune si de multe ori pune familia noastra pe locul 2. Intr-adevar barbatii au tendinta sa puna pe primul plan serviciul. Aceasta tendinta am simtit-o si la mine. O explicatie ar fi ca noi, barbatii, ne simtitm responsabili pentru a aduce mai multi bani in casa pentru intretinerea familiei. Se intampla insa ca femeia sa doreasca mai mult prezenta barbatului langa ea - pentru a fi sustinuta in activitatile casnice - si bani mai putini, decat o absenta indelungata a sotului de acasa si bani mai multi. Pe de o parte este frustarea ta, "frustrarile unei tinere sotii" - faptul ca sotul petrece mult timp departe de familie. Pe de alta parte se poate naste o frustare si la sotul tau, in cazul in care ar petrece mai mult timp in familie - frustarea ar fi cauzata ca ar aduce mult mai putini bani in casa decat acum. Sigur ca toate acestea pot fi insotite de o doza mai mare sau mai mica de egoism din partea unuia sau/si altuia dintre voi. >cate seri nu vine la 8-9 acasa,timp in care eu stau si astept,si ma descurc destul de greu cu casa,copil,spalatcalcat,facut mancare...imbaiat copil,care mi se pare greu caci acum e mare,nu mai sta...in fine. Te inteleg foarte bine. Eu am acceptat sa stau mai mult pe langa familie. Am 2 baieti si 2 fete. Stiu cat de multa munca este acasa si ma straduiesc sa-mi aduc si eu contributia, dupa puterile si priceperea mea... >nu sunt o persoana absurda,nu-mi doresc sa il tin dupa fustele mele. Te cred. Imi place cum scrii. Esti o fata cumsecade; parerea mea! >am resuit,temporar.cu chiu cu vai,cu ifose si ochi dati peste cap,pufaieli si mutre,reuseam sa il mai scot din casa,sa mai capat si eu o ora de plimbare in parca cand eram gravida,apoi cu bebe,prin jurul blocului,caci era prea mult sa ne urce in masina pentru a petrece si noi 2 ore in aerul curat dintr-un parc oarecare. Imi pare rau pentru situatia asta. Te inteleg. Iti dau dreptate tie! >ma supar pe moment,apoi tot eu incerc sa repar lucrurile,sa ii vad mai cu seama partile bune,etc.fac pasul spre impacare,spre pupaturi... Felicitari! >el este o persoana mai rece care cu greu spune ce simte,cu greu scoate un te iubesc pe gura din proprie initiativa.mangaieri,imbratisari subite,venite din partea lui,hmmm,nu prea vad Eu sunt cam pe dos fata de sotul tau... Uneori mi se reproseaza c-as fi cam exagerat! Ma rog...eu zic ca asa-i tineretea! Nu? >.nu vreau sa il manii pe dumnezeu,nu este un baiat rau,dar nu-i asa ca dai,dai,dai cu drag si devotament,dar vine momentul cand iti doresti sa mai si primesti? Cam asa se intampla...pana cand invatam cu adevarat sa iubim neconditionat. Poate ca spre o astfel de iubire ne indreptam...spre asta suntem indrumati...sa reusim a iubi neconditionat! >de cand a venit copilul casa intreaga eu o tin.uneori ma cuprinde un soi de disperare. Mergi mai departe cand te cuprinde disperarea. Ce ti se poate intampla rau? N-ai ce face altceva mai bun. Copilul trebuie ingrijit, nu? >...dar cu copilul nu sta deloc.nu are rabdare,nu are dorinta asta de a o invata ceva,sau de a ajunge la inima ei,de a-i face jucarele... Pai...eu am ajuns la concluzia ca profitul vine in multe feluri. Daca ne fixam pe ideea ca numai de la o slujba buna, sa zicem, imi vine profitul, atunci voi respinge orice alta modalitate pe care mi-o ofera Viata. Deci eu, ca sot, am inteles ca trebuie sa vad un profit bun pentru sufletul meu si din timpul petrecut cu copiii. Nu stiu daca tu ai foarte multe de facut in situatia ta... Stai de vorba cu el, roaga-te lui Dumnezeu, ocupa-te in continuare de copil... >copilul plange cand e singura cu el,nu are nici ea rabdare sa stea intr-un loc asa cum ar vrea el,ca sa nu il solicite prea mult din punct de vedere fizic. Imi pare rau. Oricum, copilul nu are nici o vina. >si atunci iata a tot eu trebuie sa le fac pe toate,in timp ce el isi continua treaba de la serviciu acasa,adica statul la calculatorul pe care l-as crpa imediat daca ar fi dupa mine! Da, parca asa spunea si sotia mea cand aveam calculator acasa... Atunci n-o prea intelegeam, dar acum o inteleg mai bine... Apropo, sa sti ca este un mare consumator de timp calculatorul. Cand ma asez in fata lui si lucrez ceva, la serviciu (caci acasa nu mai am calculator) nici nu stiu cand au trecut 3-4 ore. Pentru mine este putin, dar pentru o sotie, care-si vede 3-4 ore sotul cu ochii in ecran, 3-4 ore reprezinta o eternitate!... Asta asa este, si te inteleg... Apropo, daca tot are calculator si-i place asa de mult sa-l foloseasca, oare citeste si el mesajele postate la subiectul deschis de tine? >sunt un tar de om,am 22 ani,sunt frumusica,nu sunt o ignoranta,cum necum duc si facultatea pe picioare.as vrea sa am mai multa intelegere,sprijin si stima din partea sotului. Spune-i asta sotului. Probabil ca-i spui, dar nu te asculta cu prea mult interes... >nu pricepe.nu ia initiativa.si,ce-i mai nasol,este ca imi taie si mie avantul cand pun eu la cale ceva. >mai si daca nu mi-ar pasa,daca as fi o nesimtita interesata doar de persoana ei...dar voi ma credeti ca il pup si-n fund,scuzati expresia,icerc sa imbin cat pot de bine statultul meu de sotie,cu cel de mama,de gospodina,astfel incat el sa nu imi simta lipsa?adica eu ma gandesc la el.el la mine,nu!nu se gandeste la dorintele mele,la asteptarile mele.de cele mai multe ori lui i se cuvinetotul.si nu numai cu mine,ci cu toti ceilalti.toti suntem datori sa stam drepti in fata lui,sa-i facem toate poftele,in timp ce el... Cu alte cuvinte, simti ca nu formezi cu el o adevarata echipa. Te inteleg. >nu stiu ce m-as fi facut fara soacra mea,careia eu ii impuiez capul cu tot ce mi se intampla si care ma ajuta sa trec mai usor peste ele... Ai o soacra inteleapta, se pare... >cum sa il fac mai responsabil,mai implicat in intretinerea unei conduie familiale,in intretinerea pasiunii dintre noi doi,in conectarea cu copilul lui,care desi e mic,stie de toate???cum??? In general un om se "urneste" doar atunci cand simte ca i se da o libertate totala de actiune. Daca se simte cicalit in vreun fel sau altul, are tendinta sa se incapataneze, si sa faca pe dos. Acum eu pe tine te inteleg. Dar sa stii ca nici daca insisti prea mult, la infinit, nu obti mare lucru, ci mai rau faci. Spune-ti punctul de vedere cat mai frumos posibil. Daca vezi ca rezultatul este zero, nu mai insista, caci efectul este contrar. Parerea mea. Oricum ar fi situatia, gandeste-te ca tu faci un bine copilului tau, asa ca nu te supara de munca ta; muncesti pentru copilul tau. Ca te-ai simti mai bine daca-i fi mai sustinuta de sotul tau, asta asa este... Dar gandeste-te ca nu-i poti obtine prin forta o buna purtare... Depinde si de cum intelege el lucrurile. Nu? Frustarile unui tanar sot... Giuliano

[nastad]

Greu raspuns. Poate ar trebui sa nu mai fi asa disponibila. Nu o cadea cerul daca mai lasi putina mizerie. Intalneste-te cu prietenele, fa ceva pentru tine. Va veni o clipa cand va avea nevoie de tine si tu , poate nu o sa fii acolo, se va simti singur si va incerca sa se schimbe. Parerea mea. Dupa ce am nascut m-am simtit singura, impovarata de griji si atatea treburi, nu ma mai duceam la servici. El venea tarziu , avea lumea lui, tot timpul era ocupat si eu nu mai stiam ce sa fac. Asa ca am inceput serviciul, ma intalnesc cu prietenele, ies la plimbare cu Onitza , chiar daca el nu poate si sa stii ca acum nu stie cum sa ajunga mai repede acasa si sa stea cu noi. Nu pot sa spun ca totul e perfect , dar nu se mai invarte toata lumea in jurul lui si am parte si eu de atentie. Doina

[gio]

Scuze ca raspund asa de tarziu la topic..dar de-abia acum am citit pe prima pagina, si vroiam neaparat sa raspund.Sol, dupa ultima ta postare am inteles ca treaba merge mai bine, ma bucur sincer pt voi, Gio si Taisia