179 raspunsuri la acest subiect

[conchita]

quote:

---

Originally posted by casandra
Defaimarea si necinstea, indiferent de forma in care se manifesta, se reduc pana la urma la a-ti nega una sau mai multe valori pozitive. De ex: nu ai dreptate, nu esti bun, nu stii,....

---

SAU "ai facut aia, ai dres ailalta", pe care acuzatul nu le-a faptuit nici in gand. vezi exemplul acuzatiilor aduse evreilor, acuzatii urmate de holocaust. vezi vanatoarea de vrajitoare de pe vremea comunistilor sau prigonirea primilor crestini. nu li s-au negat calitati, ci li s-au atribuit vini imense. chiar si dintre apostoli au sfarsit in streang, urmare a defaimarilor. deci, cum ramane?

voiam sa va spun ca discutia, in stadiul actual, mi se pare mult mai productiva decat teoretizarile de inceput. caci acum vorbim punctual si, observ, parerile nu sunt chiar asa de diferite, desi vin dinspre orientari crestine distincte. ori ma obsedeaza pe mine ideea de unire intr-atat incat incerc sa o vad si cu oki deliberat pro...ori nu vreau sa las subektu sa moara, pentru ca imi place atmosfera care s-a creat. :)

-----------------------
Nu sta, ca sta productia

[Adela99]

eu am ramas un pic mai in urma :-) la smerenie, umilinta si demnitate

pentru mine a fi smerit si chiar umil inseamna a fi modest. si cred ca fiind modest poti sa fii si demn. pentru ca a fi demn inseamna ca nu esti laudaros,increzut, arogant (printre altele) deci ... esti modest

in ce priveste defaimarea si necistea in viata de zi cu zi, cred ca poti sa fii smerit (asa cum inteleg eu smerenia), adica sa tii capul sus, sa nu te enervezi (mania) ca atunci numai gandesti clar ci devii arogant si vrei sa „lovesti“ si tu inapoi, sa incerci sa-ti prezinti versiunea ta cu modestie si demnitate ... in ce priveste anti-crestinismul, nu cred ca trebuie stat cu mainile in san dar nici pornit la razboi ... ci argumentat tot demn si modest si de ce nu, colaborat ... daca tot vorbim si de unire

acum am vazut si raspunsul irinei care vorbeste despre smerenie si rabdare si despre defaimare vs trufie
din asta inteleg eu ca prin smerenie iti lasi la o parte ego-ul, deci nu esti sensibil la ce se spune despre tine (se subintelege ca te stii curat), nu simti nevoia sa ti se faca neaparat dreptate … deci sa inteleg ca si ce am scris eu mai sus cum ca sa-ti expui versiunea ta e considerata tot trufie? ... greu ...

conchita, intrebai despre porunci „urmati porunca pentru ca vine de la Dumnezeu, sau incercati mai intai sa ii patrundeti sensul cu totul, sa o asimilati profund, sa o intelegeti pana devine parte naturala din comportament?“ ... eu incerc sa urmez porunca, intre timp sa-i patrund sensul (sens care se schimba in timpul analizei, ca sa zic asa – deci se intampla sa nu urmez de fapt porunca, chiar daca eu asa cred, pentru ca n-am inteles-o cum trebuie ...) cam ca si cu ce am scris mai sus ... din treapta-n treapta poate ajung unde trebuie

[casandra]

---------
SAU "ai facut aia, ai dres ailalta", pe care acuzatul nu le-a faptuit nici in gand
--------
In cazul asta, cel mai bine e sa Il rogi pe Dumnezeu sa te ajute.
Imi vine in minte cazul lui Saul si al lui David, din Vechiul Testament.
Saul i-a pus gand rau lui David, acuzandu-l ca ii uzurpa tronul si puterea, intentii straine lui David. David nu l-a infruntat, a fugit din calea lui, a suferit prigoana. Iar Saul a ajuns de 2 ori la mana sa, dar niciodata nu a ridicat mana asupra lui, nu a lasat mania sa il cuprinda, nu i-a vorbit necuviincios, doar l-a atentionat ca greseste.

[gandacelu]

quote:

---

Originally posted by conchita

si mai e ceva: sunt reguli speciale de indeplinit cand te rogi pentru altcineva? adica trebuie sa fii spovedit, etc? cum te rogi pentru altcineva, de fapt, asta e intrebarea? in asa fel incat sa fie primita rugaciunea si sa o faci ca la carte.

---

din cate stiu, e bine, cand te rogi pentru altcineva, sa faci o mica jertfa... post, sau milostenie



fetele, sunt "terminata", am inceput sa recitesc steinhardt... cum nu am timp sa copiez, voi face niste poze unor articole care raspund excelent la polemica asta... steinhardt e pur si simplu genial... ma tot intreb: cand il vor canoniza?

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

---

ajutati-l pe mihaita!

[gandacelu]

quote:

---

Originally posted by Adela99
citind eu despre smerenie am dat peste:"Primul exemplu de smerenie si blandete a fost tatal sau. Cuviosul Siluan povesteste ca in copilarie, intr-o zi, uitand ca vinerea este zi de post, a pregatit pentru familia aflata la camp mancare din carne. Tatal sau nu l-a certat, dar cu mare blandete i-a adus aminte de aceasta greseala abia dupa sase luni, spunandu-i: "nu am vrut sa te ranesc, copilul meu"."http://www.artadeatrai.ro/008/siluan.8.htmlsi din pasajul asta inteleg eu cam ce a spus si gandacelu referitor la "problema" conchitei "sa faca de dulce:) ca e din dragoste"

---

adela[il]tot in steinhardt am gasit ca "mai bine mananci carne de 3 ori pe zi decat sa declari ca postesti"aici parerile is tare impartite, fiecare sa faca cum crede ca e mai bine... daca e masa de Pasti, atunci masa de Pasti sa fie, si ferice de conchita ca serbeaza de 2 ori Pastile:))ca doar nu ne inchinam la "sfanbtul calendar", ci lui Dumnezeu cel viu, care e domn si al sambetei:)aici aveti articolul de care v-am vorbit - pentru cei care au cartea, il gasesc in Daruind vei dobandi - cu titlul o pseudoproblema[asia]cu aceasta ocazie:) va cer iertare tuturor, doamnelor si domnilor:)

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

---

ajutati-l pe mihaita!

[Elena]

quote:

---

eu ma recunosc in cateva din situatiile enumerate de Sf. Tihon (cu demnitate si smerenie ma recunosc, ca un crestin care incearca sa devina mai bun si se bucura sincer cand mai inlatura din metehne), dar nu in asta, care mi se pare super grea, mai ales pentru ca nu ii cuprind sensul total:
-rabda fara cartire si cu voie buna toata defaimarea si necinstea

---

Conchita, te inteleg foarte bine, nici mie nu mi se pare ca rabdarea fara cartire in toate situatiile la defaimare si necinste este atitudinea cea mai potrivita pentru un crestin.
Ieri chiar i-am scris Irinei un PM cu privire la asta si o parte din ce i-am spus ei iti spun si tie; in plus eu nu sunt de acord in totalitate nici cu acestea doua manifestari ale smereniei scrise de Sf. Tihon:
-se supune si asculta cu bunavointa de toti,indiferent de pozitia lor sociala
-se socoteste pe sine mai pacatos decat toti

Eu stiu ca rabdarea fara cartire si supunerea de care scrie aici nu trebuie acceptate in toate circumstantele, ci doar atunci cand rabdandu-le, aceasta duce la cresterea ta in credinta, iara nu la trantirea ta de pamint !! pentru ca Cel Bun nu ne da mai mult decat putem duce, dar oamenii, ohooo, iti dau de te cocoseaza, daca le permiti lucrul asta ! si s-o spunem p-aia dreapta, oamenii te iau de prost atunci cand esti doar cu bun-simt si probabil toti cei care au incercat sa fie smeriti in felul asta au simtit pe pielea lor ca smerenia e considerata drept prostie si eventual motiv de batjocura ! si iti amintesc din nou aici de Apostolul Pavel, cum si-a aparat el cauza in fatza acuzatorilor lui ? a rabdat el fara cartire nedreptatea care i se facea, s-a supus el autoritatilor care voiau sa-l bage nevinovat la inchisoare ? Nu cumva a facut chiar contrariu, n-a cerut el oare sa vorbeasca chiar si Cezarului, pentru a-si apara cauza ???

quote:

---

cum sa zambesti cand altul te loveste? teoretic, stiu ca e vorba de situatiile cand esti prigonit pentru ca il urmezi pe Dumnezeu. dar e valabil sfatul asta de smerenie si in viata de zi cu zi? are cineva instructiuni de folosire? caci pe mine defaimarea si necinstea ma scot din minti si ma transforma intr-un fel de caricatura a sfantului gheorghe in lupta cu dihania. zic caricatura, pentru ca devin pur si simplu rea, chiar daca la vremea defaimarii chiar s-ar fi putut sa fi fost un om bun.

---

Intrebarea care trebuie sa ti-o pui cand te gasesti in astfel de situatii este : MERITA sa te tulburi si sa iti strici pacea ta raspunzand si enervandu-te la astfel de situatii ?? te ajuta sa cresti in credinta daca raspunzi la aceste defaimari sau mai degraba te tulbura si naste in tine resentimente fatza de persoana/persoanele respectiva/e ?? daca te enervezi sau te manii in fatza nedreptatii nu inseamna ca nu esti smerit, daca dupa aceea reusesti sa elimini TOTAL minia, sa elimini TOTAL resentimentele pe care le-ai avut in momentul acela !! caci scrie si in Biblie: "maniati-va si nu pacatuiti" si "sa nu apuna soarele peste minia ta!", care in intelegerea mea tocmai asta inseamna, ca nu e ceva rau sa te enervezi in fatza nedreptatii si necinstei, dar TREBUIE sa le elimini total dupa aceea, astfel ca a doua zi, sa nu mai ai nici un pic de resentimente fatza de acea persoana, ba chiar sa poti sa bei o cafea cu ea, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat cu o zi inainte !! daca de exemplu ai o colega care umbla cu tot felul de intrigi si iti face sicane, oare nu e mai bine pentru tine sa-i spui vreo doua si s-o pui la punct ca a doua oara sa nu mai indrazneasca sa se ia de tine decat sa rabzi zilnic batjocura ei si eventual sa mai fi si vesela ?
Pe de alta parte, daca cineva sufera de pacatul asta al miniei, daca se aprinde repede si se stie ca ii ies repede din gura sabii si cutite, ar fi bine sa se abtina si sa sufere nedreptatea in anumite situatii, asta ca tratament de vindecare al acestui pacat. Insusi Sfintul Tihon poate adoptase "linia extrema" a smereniei in tot si toate pentru ca problema lui personala,dificultatea lui principala si pacatul sau de capatai ii fusese probabil chiar mindria,fala si de aici,din nevoia deosebita de-a se trata si vindeca de aceasta "boala" a dezvoltat pe pielea lui invatatura atat de stricta care e scrisa spre folosul altora, dintre care unii pot fi altfel ca el, care de felul lor sunt mai blanzi si nu au acest pacat ca problema principala....si iata ca pentru altcineva deosebit poate sa nu fie potrivita aceasta invatatura fara anumite ajustari, la fel cum e daca-i dai cuiva o fusta de-a ta e putin probabil sa-i vina din prima, sa nu mai trebuiasca s-o strimteze sau sa-i mai dea drumul la rezerva !

quote:

---

daca e vorba numai de situatiile in care urmam cuvantul Domnului si suntem prigoniti (cam cum se intampla acum global cu anti-crestinismul devenit violent deja), nu inteleg cum sa stam cu mainile in san, rabdatori, ba sa mai si fim veseli?? intuiesc o parte din raspuns: sa lasam totul pe seama lui Dumnezeu, ca oricum noi suntem prea mici pentru un razboi asa mare. totusi, voi ce stiti, ce credeti?

---

Eu cred asa, ca El nu are nevoie de aparatori si de avocati, dar sunt situatii cand e bine sa si raspundem cum se cuvine celor care defaima Numele Lui. Cum si Domnul Iisus a reactionat atunci cand a alungat vanzatorii din templu, cu siguranta ca atunci nu a fost deloc vesel, ci mare mahnire trebuie sa fi fost in inima Lui !!

Apoi in ceea ce priveste faptul ca trebuie sa te consideri mai pacatos decat toti, e clar ca nu e bine deloc sa "te crezi", sa crezi ca esti mai mult decat esti de fapt, ca asta e mindrie si slava desarta si sunt de acord ca e bine sa te crezi chiar mai mic si mai pacatos decat esti de fapt, dar iti spun, sunt oameni carora nu le face nici un bine sa se considere ca fiind mai pacatos dintre toti, pentru ca asta nu poate duce la cresterea lor spirituala, ci din contra. Si aici pot sa depun eu insumi marturie, pentru ca a fost o vreme cand increderea in mine era foarte scazuta si ma consideram ultimul dintre oameni si iti spun cu mina pe inima ca in perioada aia nu am putut creste deloc spiritual, ci m-am afundat in depresii, in tulburari si o stare de amaraciune care in nici un caz nu m-a adus mai aproape de Domnul, ci spre Valea Plangerii mi se indreptau picioarele.

[Elena]

@Conchita

quote:

---

legat de celelalte porunci si sfaturi de smerenie, voi cum procedati: urmati porunca pentru ca vine de la Dumnezeu, sau incercati mai intai sa ii patrundeti sensul cu totul, sa o asimilati profund, sa o intelegeti pana devine parte naturala din comportament?

---

Legat de ce intrebi aici as vrea si eu sa iti pun tie, dar si celorlalte fete niste intrebari asemanatoare, intrebari care mi-au fost puse si mie si pe care le-am gasit foarte folositoare:
voi cum faceti, acceptati versetele, textele sau invataturile care le cititi in Biblie (sau in carti/articole despre credinta) sau incercati sa intelegeti mai intai ? sunt si situatii cand acceptati fara sa intelegeti ? care din acestea doua, acceptarea si intelegerea , duce mai mult la cresterea in credinta??


P.S. Irina, ai avut dreptate, n-am rezistat prea mult timp departe

[Elena]

quote:

---

Originally posted by gandacelu

aici aveti articolul de care v-am vorbit - pentru cei care au cartea, il gasesc in Daruind vei dobandi - cu titlul o pseudoproblema

---

Gandacelu, multumesc mult, am citit si eu aproape toate paginile si sunt intrutotul de acord cu Steinhardt , mai putin un singur lucru, ca nu neoprotestantii sunt cei care spun ca doar ei se vor mantui si ca doar a lor credinta e dreapta. In rest, mi-a placut mult ce spune, ca mantuirea e o taina a carei dezlegare o are NUMAI Domnul Iisus si ca nici un om nu are dreptul sa hotarasca cine se mantuie si cine nu, nici un om nu are dreptul sa numeasca pe altul ratacit sau eretic.

Amin !

[gandacelu]

elena, nu stiu cat de bine s-a vazut acel articol (rezolutia e cam proasta) DAR pr. nicolae la ortodocsi se referea cu judecata:)) tocmai de aceea l-am postat aici:)

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

---

ajutati-l pe mihaita!

[irina.c.]

daca de exemplu ai o colega care umbla cu tot felul de intrigi si iti face sicane, oare nu e mai bine pentru tine sa-i spui vreo doua si s-o pui la punct ca a doua oara sa nu mai indrazneasca sa se ia de tine decat sa rabzi zilnic batjocura ei si eventual sa mai fi si vesela ?
...............
Elena,cred ca daca faci asta colega o sa aiba si mai mult material contra ta,si ,in loc sa se potoleasca ,o starnesti mai mult.Eventual iti mai tranteste in fata si ceva de genul "mai zici ca esti crestina".Pe cand daca la relele ei ai cate un raspus bun si o rugaciune in gand,poate ca Dumnezeu o va lumina.Sunt de acord ca,omeneste,acest lucru este imposibil ,dar Hristos nu ne lasa daca noi vremsa ne semanam cu El.Pana la urma,ce bine facem daca ii iubim doar pe cei care ne iubesc?Si paganii fac la fel(acum imi predic /mie insumi,poate se prinde ceva si pun in practica)


Pacatul mandriei cred ca ne stapaneste pe toti,si sfantul Tihon probabil ca l-a avut,dar de asta e sfant acum,fiindca nu a fost stapanit de el,asa cum suntem noi.Haideti sa va zic cate ceva din viata acestui sfant,pe care eu il iubesc mult(cartile sale au aparut la editura "sophia").A fost episcop de Voronej si Eletk.S-a nascut in Rusia,in 1724 ,tatal sau fiind diacon.Acesta a murit pe cand sfantul era copil,lasand familia cu 6 copii in saracie lucie.La 14 ani a intrat la Scoala Teologica,iar intre timp muncea ca sa se intretina.Era printre elevii cei mai buni.In timp ce era inca elev, a fost si profesor de greaca.Dupa absolvirea Seminarului,a fost numit profesor de retorica.In 1758 s-a calugarit,ajungand in cativa ani episcop.S-a ingrijit de dezvoltarea invatamantului clerical,a organizat scoli pentru copii saraci,a luptat(prin predica si exemplu personal)contra obiceiurilor pagane si a viciilor.A scris multe carti pentru preoti si le cerea acestora sa citeasca zilnic Noul Testament..A scris foarte multe carti pentru indrumarea crestinilor.Traia extrem de simplu.A indurat necazuri,suparari,jigniri spunand ca "iertarea este mai buna decat razbunarea".Era aspru cu sine insusi,dar ingaduitor cu altii.Era foarte milostiv si daruia saracilor tot ce avea.S-a invrednicit de darul proorocirii.Si-a cunoscut ziua sfarsitului cu 3 ani inainte.A fost canonizat in 1861.

Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."