472 raspunsuri la acest subiect

[MaiIunie2013]

Salutare fetele   
Imi cer scuze ca asa greu apare capitolul nou, am avut zile pline, plus azi dimineata nu mergea forumul (de la ei, revizie tehnica) si apoi m-am luat cu una, alta, si abia acum am gasit un free time.
 
 
Continuarea odiseei noastre >>>  capitolul 56 .
 
 
Felicitari proaspetelor mamici (inca nu am citit din urma pt detalii )   
 
 
(Deny va scrie,   toate fetele)

Editat de MaiIunie2013, 18 mai 2013 - 18:37 .

[mony_omv]

Partea a doua

 

Dupa ce au terminat de cusut m-au dus la ATI.

Branula o aveam , asa ca mi-au pus perfuzii si program de voie pana a doua zi pe spate, fara alimente. Mi-au zis cand incep sa simt picioarele sa le tot misc, sa indoi genunchii. Cred ca asta s-a intamplat dupa vreo 2-3 ore.

 

Dupa o ora -o ora si 1/2 a venit urmatorul moment de neuitat: mi l-au adus si mi l-au pus la san. Ei momentul asta mi l-a cam stricat mama, ca ea a intrat peste noi si facea galagie sa i-l arate ca ea e pediatru. Neonatoloaga a rugat-o sa se spele pe maini si sa aiba rabdare sa il vad si eu.

 

Si din trei in trei ore mi-l tot aduceau si mi-l puneau la san. Era atat de fain cand vedeam ca intra pe usa ca nu mai aveam rabdare.

 

Apoi a venit seara, noaptea, nu am putut sa dorm , de emotii, de fericire, si am tot povestit cu cealalta tipa operata si ea inainte mea.

 

Si cam atat cu momentele Kodak, vine dimineata, perfuziile s-au terminat si vine momentul sa ne mobilizeze si sa ne duca in salon. De la pat pana la carucior a trebuit sa mergem pe picioare, si fiind dureroasa ridicarea am solicitat calmante, spre mirarea noastra ni s-a zis ca cir, ca mir, ca sa mai luam in salon, si a venit si o femeie-barbat si m-a apasat pe burta, pe asta am impins-o, si i-am zis ca imi pare rau dar daca nu ma anunta, alta ma brusca ca nu imi sta bine branula asa ca am facut putin scandal, sa nu mai fiu bruscata si sa primesc calmante. Si am primit.

 

Bai va spun drept ca pentru mine ziua 1 si 2 au fost grele dpdv al durerilor. Nu am stiut ca va fi asa, toata lumea a zis ca e un fleac ceza, ei nu e asa, dar macar sa  fiti pregatite cele ce urmati, si daca simtiti durere sa cereti antiinflamatoare, si sa incercati cat de cat sa va miscati, trece durerea mai repede.Din a treia zi intradevar a inceput sa fie ok, ba chiar nu am mai luat nimic pana seara, cand am luat un diclotard preventiv.

 

Pe bebe mi-l aduceau si cand vroiam sa ma odihnesc il dadeam la neonato, dar il tineam cu mine ziua si ma uitam la el toata ziua, noaptea il lasam la ele pt ca nu ma puteam ridica singura din pat decat in 15 min sau recordul 60.

 

Din a patra si a cincea noapte insa nu l-am mai dat, puteam sa ma ridic si sa am grija de el. M-a stresat branula, abia am asteptat sa scap de ea, era cum a mai zis cineva pe exteriorul mainii, nu puteam nici sa butonez calumea tel, sa spal copilul, abia am asteptat sa scap.

 

Tot in primele 2 zile m-a lovit si "tristetea de dupa nastere" ca cica depresia apare dupa cateva saptamani . Sper sa nu servesc si din ea. Plangeam din orice. In prima seara in salon stateam in fotoliu si mancam gris cu lapte si a venit dr sa ma intrebe cum ma simt si eu da-i plans, sotul a ridicat din greseala vocea la mine, iar plans, pediatra mi-a trantit una ca trebuie sa ia copilul antibiotic ca cica am avut eu nu stiu ce streptococ, da-i plans. Fara motiv, plans. 

 

Dar vestea buna e ca trece si plansul, si raman momentele frumoase cu bebe, acomodarea ceva mai grea (daca noua ne e greu cat de greu le-o fi lor, sarmanii, sa-i scoti asa de la caldurica pe uscat), dar pana la urma ne gasim echilibrul si supravietuim, la fel ca oricine.

 

Eu ma gandesc cu nostalgie deja la perioada sarcinii, greul acuma incepe de fapt.

Te confrunti cu nesomn, ai/n-ai lapte, probleme cu buricul, un show intreg.

 

Mama si soacra ma enerveaza, de ex duminica am ajuns acasa, ne asteptau socrii, pana la urma s-au carat ( nu am scapat de holbatul soacrei la alaptat), si mama s-a gandit sa vina peste vreo 2 ore, cand deabia l-am adormit, si direct l-a dezvelit si l-a trezit, asa ca eu am izbucnit dar degeaba ca a mai durat 3 ore sa il adorm, iar concluzia mamei a fost ca daca plange inseamna ca nu am eu lapte ( nu ca nu a dormit de 5 ore, fata de spital cand dormea tot timpul in afara de momentele cand manca). Ceea ce m-a enervat si mai tare, pt ca in spital toata lumea ma verifica si zicea ca e ok si sa continui.

In concluzie a doya zi mi-a adus mama Galafor Forte.

 

Am zis hai sa iau, ca rau nu face, insa dupa o zi alaptam si in 30 minute simteam ca explodez, asa ca nu am mai luat.Cred ca mama mea e mai tare ca a lui Carmen.

Mi-e ciuda , mai ales ca e pediatru, dar dupa ce imi face nervi mai bine va intreb pe voi ce sa fac si frec internetul decat sa o sun pe ea.

 

Neamurile din partea sotului le-a potolit el, i-am rugat sa stea pe acasa. A doua zi duoa externare a adormit bb pe la 15, si franta fiind si eu. A venit soacra peste noi si ne-a trezit. Asa ca l-am rugat pe sot sa rezolve problema .

 

In rest toata ziua ne tzatzaim ( asta am inventat-o zilele astea), papa, caca , nani, dar si plans.Incerc sa ma prind de ce program are, dar nu are. De ex iesi a dormit peste zi cate doua ore, intre somnuri alaptat cate 50 min- 1 h, noaptea somn de la 22 la 4, supt de la 4 la 5 , apoi trezit la 5, la 6, la 7, la 8, la 9 si de fiecare data supt cate 15-20 min. de la ora 10 pana la 17 nu a dormit. de la 17 doarme, s-a trezit acuma, merg sa vad de bucic . Va pup

[flafi]

Wow, inseamna ca numai la mine sangereaza...
 
Multumesc fetelor pentru raspuns.

Mony nu iti face griji, toaleteaza in continuare , cursta cu spirt etc. Si lui Vladut i-a curs pt ca i-a cazut repede buricul. Nu lasa sa se faca crusta,mcurat-o pe cea existenta.