Postat 22 aprilie 2013 - 18:02
feliceara, stiu ca pare socant ce se intampla cu parintii tai, dincolo de tot ce au spus fetele, ca pana la urma este normal sa schimbi ceva la viata ta la orice varsta ( iar schimbarea asta nu vine dupa o neintelegere, cred ca sunt ani buni la mijloc in care lucrurile nu mai erau ce pareau a fi), incearca sa fii alaturi de mama ta cat poti, eu stiu de la maica-mea, care este o fire foarte independenta si cu mentalitati total opuse a ceea ce ai scris tu despre mama ta, plus ca era mult mai tanara...a facut o depresie de te lua groaza, nu-ti spun ce ganduri ii treceau prin cap, ajunsesem de o pazeam sau trageam de ea la propriu sa o scot din casa...ma duceam la scoala cu frica, sa nu o gasesc cine stie cum acasa...
Nu vreau sa te sperii, ci doar sa nu treceti cu vederea aspectele astea! Ea acum se cramponeaza, poate aiurea de apartament, de munca de o viata...fiindca de asta este invatata sa se cramponeze....