18 raspunsuri la acest subiect

[ML]

Suntem in Carolina (a de nord :), la munte), Olivia.

Si mie imi plac ale tale Adi (parca tu aveai un papagal?? :))



Copilaria, o data-n viata... (foto)





Un fluture (de noapte) pe zi si alte (tot foto)

[adi2003]

Da...mai am un perus in momentul de fata.
Insa in ultimii 10 ani am avut mai multi. Hai ca pun niste poze.

Miniaturi atasate

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

[ML]

Ce dragalas este cel din brad! Ce-i cu ouale din castron?



Am fost plecati in vacanta.... un amestec de viteze si experiente. Revin cu cateva povesti legate de downshifting, asa... nu chiar la alegere, mai mult dictat de imprejurari. Pana una, alta voi imbina chiar acum (in mod armonios si relaxant ) spalatul asternuturilor (la masina) cu intinsul lor pe sfoara (imi plac de nu mai pot cum miros, in special iarna. Plus mutritele si bucuria din ochii copiilor cand le dau la "troznit" si adulmecat). Apropo, am vazut cateva filmulete cu masini de spalat (fixe sau nu) actionate de pedalele biciletei. Poseseoarea pedala, spala si tricota in acelasi timp. La fel, doi studenti, danezi parca, au inventat un balansoar care tricoteaza caciuli si fulare in timp ce te legeni.



Copilaria, o data-n viata... (foto)





Un fluture (de noapte) pe zi si alte (tot foto)

[adi2003]

Sunt oua de perus.
Pacaleala a fost ca in loc de o pereche de perusi, m-am trezit cu doua papagalite (asta in conditiile in care ultimul perus achizitionat l-am luat drept mascul/de pui dintr-un pet-shop.) Nu mi-am pus intrebarea ca nu e perus-mascul, pana in momentul in care am vazut ca face oua.

Si a facut si una si cealalta papagalita oua in acelasi timp, in acelasi cuib...doar ca ouale nu erau fertile.
Si culmea...se comportau ca o pereche...mai rar sa vezi asa ceva. Ca se pupaceau era una...dar mai faceau si altceva. Uff...

[glimmer]

Pentru ca am vazut lume interesata, va dau doua surse unde se gasesc cartile despre care s-a vorbit la subiect: aici si aici.

Lectura placuta.

[Zooey]

Apropo de subiect, poate stiti de aceasta familie (2 adulti, 3 copii) care a lasat totul, joburi, gradinite, si a plecat timp de un an cu rulota prin Europa. Eu ii urmaresc tare cu drag - Viata pe indelete

[Fleurdelise]

Frumos subiect.

Pe mine, ca si pe ml, copilul si natura "ma incetinesc" in mod benefic.

Nu mai stiu cine a spus, copii au extraordinara capacitate de a dilata timpul, cand ne grabim noi ca bezmeticii in toate partile, ei nu vor decat sa exploreze minute sau ore in sir un obiect ce le-a atras atentia, sa pape lent, sa se joace, sa faca o chestie aparent monotona. Ei sunt capabili sa se cufunde in prezent si sa prelungeasca clipa traind-o la maximum. Si uite asa invat de la piciul meu, si nu ma mai grabesc, intarzii un pic, si ce daca, nu e sfarsitul lumii si nu se darama nimic fara mine. 

In natura, la fel, cand ma intind in iarba simt ca timpul nu mai exista.

Nu vi se pare ca timpul trece extraordinar de repede cand sunteti la o plimbare in parc, la padure, etc,desi nu s-a intamplat nimic deosebit?

Cateodata nu pot sa incetinesc ritmul, ca am X chestii de facut pana la ora Y, dar atunci cand e posibil, o fac fara ezitare.

Eu sunt adepta "lenei", apanajul celor inteligenti, care aparent nu fac mare lucru, dar de fapt fac lucrurile mai eficient si mai rapid, rezervandu-si astfel mai mult timp personal, pentru lenevit (gandit, visat, planuit...).

Editat de Fleurdelise, 09 mai 2013 - 19:48 .

[ML]

N-am uitat de povesti dar m-am luat cu copiii cu scoala si examenele de sfarsit de an.

 

Pana una, alta, de va intereseaza tadaaaam! Slow life in Japan (sau cum un australian tanar se facu fermier la tzara japoneza):

 

 

He, he, amuzanta relatia lui cu "mentorul" locului. Mi-ar fi placut si o urmare, sunt curioasa ce s-a ales de planurile lui.

[ML]

Copii au extraordinara capacitate de a dilata timpul, cand ne grabim noi ca bezmeticii in toate partile, ei nu vor decat sa exploreze minute sau ore in sir un obiect ce le-a atras atentia, sa pape lent, sa se joace, sa faca o chestie aparent monotona. Ei sunt capabili sa se cufunde in prezent si sa prelungeasca clipa traind-o la maximum.

 

Imi place:)!

 

Fata mea anul trecut a strans o pungulita cu petale de maces si tinea mortis sa-si faca parfum din ele. Nu s-a lasat convinsa ca ii lipseste "aparatura", le-a pus intr-o craticioara la foc mic, apoi a acoperit-o cu un castron. Timp de doua ore si jumatate a adunat cu lingurita intr-un borcan picaturile stranse pe capacul ad-hoc (il verifica la fiecare 10 minute). Parfum ca la carte nu i-a iesit, dar si-a facut placerea.

 

O las pe fata si incerc sa povestesc ceva despre Toby si felul in care i s-a schimbat viata. De nevoie.

 

Toby a avut in tinerete masini scumpe si casa de aratat, firma de imprimat tricouri si nevasta precum casa :). Sotia a gasit la scurt timp pe altul de jupuit, a luat fetita cu ea si Toby a ramas doar cu firma. Cand l-am cunoscut era gras, tacut si deprimat, firma pe duca si el chirias in casa unei batrane pe care o ajuta ca handyman. La cativa ani doamna respectiva moare si mostenitorii ii permit sa ramana in casa pana la vanzare. 

Intr-o zi intorcandu-se de la serviciu are un accident cerebral si se loveste cu masina de un copac. Isi rupe o clavicula iar la spital doctorii ii gasesc si o infectie dentara pe langa stroke. Asa ca ii scot ceva mai incolo 7 dinti.

 

Precum in filme, treptat, Toby si-a revenit :). A slabit 37 kg (admirabil ca de 3 ani se mentine), aproape a renuntat la carne, s-a mutat la mama :) (mama, cu o situatie materiala buna, casa mare, cocheta si pictorita; uneori ne suna din oras, dintr-o magazie unde isi tine lucrurile si mai bea cate o bere, departe de ochii si gura mamei :)), nu mai conduce, in schimb are doua biciclete parcate in oras, una in apropiere de ferry. Ziua intreaga e calare pe ele iar de ploua ia busul. Cunoste toti soferii de autobuz si vietile lor. Rade si glumeste, nu mai gafie si transpira de la sunci si zice ca-i fericit si abia acum isi traieste viata:). Poseda un celular cu fluierat de pasaruica si a avut o tableta in care isi nota cate in luna si-n stele de prin "calatorii" (a adormit la biblioteca orasului cu ea pe piept - cred ca este narcoleptic ca incepe sa sforaie uneori cand ii vorbesti - si un binevoitor i-a furat-o. Apai am ras cand l-am auzit. Si el radea povestindu-ne. Ultima data ne-a sunat sa ne indemne sa citim Kurt Vonnegut, Scrisori :). La cat turuie, i-am spus ca-i nimerit ca subiect pentru proiectul "carte umana" de la biblioteci.

 

Ma intreb cati dintre americani in situatii asemanatoare au si norocul lui (ma refer la mama in primul rand)?...

 

P.S. Te-ai intors, Scarmanus? Inca verde valea ta :)?