Postat 22 februarie 2009 - 04:38
Draga Linasobolina,
Esti exact de varsta mamicii mele, si sunteti o generatie pe care o admir.
Sunt noua pe forum, dar astazi am avut putin timp si am citit toate aceste pagini.
Te inteleg si te aprob intru totul...si m-am intristat nemaipomenit sa aflu ca ai o problema grava de sanatate.
Tu nu meriti sa iti intoarca spatele copilul caruia i-ai oferit totul, si nu meriti o asemenea boala crunta. Dar viata e o c***a, in viata nu cei care merita indeosebi primesc.
Sunt muuulte lucruri sfasietoare aici, de pilda: o persoana cu valorile tale- care, ce s-o mai dam pe langa piersic, sunt rarissime-, in loc sa aiba parte de copii care sa isi insuseasca cu sete si sa transmita mai departe amprenta impecabila a acestei sume de valori (morale, etice, umane, ai prea multe calitati sa le pot pune pe caprarii), investeste totul in cineva care nu doar nu poate beneficia de nici una din aceste valori-neavand organ pentru ele-, ci nici nu este interesat sa le propage in mijlocul altora (propriii copii care vor veni, persoane din anturajul actual). Cu alte cuvinte- margaritas ante porcos. Trist, foarte trist.
Cam tot ce se putea spune apropo de acest subiect s-a spus. Nici eu nu am sfaturi diferite mult de ale altora. Iti scriu insa ca sa ma exprim (din moment ce vad ca pana si sentimentele dezinteresate fata de Ioana iti sunt disputate aici, mai ales in primele pagini) cum ca:
NU, nu esti o degenerata pentru ca nu vrei sa sponsorizezi parazitarea copilului adoptiv;
NU, nu esti rea, anormala, nerealista, ingusta la minte, interesata, egoista pentru ca i-ai impus copilei niste reguli de bun simt, i-ai propus si apoi ti-ai folosit autoritatea sa ii impui o educatie si niste norme de comportament civilizat in sanul familiei si al societatii.
Dimpotriva, toate acestea te fac un om respectabil si, in fond, NORMAL- pentru ca asa e normal sa procedezi, nu sa faci un pas inapoi si sa sa te culci pe o ureche asteptand ca fata 'sa fie ea', in ideea ca acest lucru e un fel de karma iminenta si aprioric mai buna decat tot ce i-ai fi putut instila tu.
LASA-I PE AIA care cred ca puisorii lor sunt niste 'printi', 'printese' si 'minuni' perpetuu, neconditionat (si eventual si pentru toata lumea care nu e implicata!!!) sa traga ponoasele printzesismelor peste zece-douazeci de ani si fii mandra de tine ca ai fost un parinte JOS PALARIA.
In the real world, trebuie sa te comporti civilizat si sa te straduiesti sa iti faci datoria cat poti mai bine de cand incepi sa vorbesti pana mori, si pana la 18 ani ai avantajul ca parintii au dreptul legal sa te ajute sa faci asta.
Tu ti-ai ajutat copilul cu tot ce a trebuit. Cu asemenea parinti, si-a folosit timpul cum nu si l-ar fi putut folosi nicaieri altundeva. Nu e vina nimanui. Pur si simplu atat s-a putut cu ea.
NU, nu e ilegitim sa astepti consideratie, recunostinta, omenie, atentie de la copil. E natural.
NU e ilegitim sa fii ranita si furioasa daca sentimentele nu sunt intoarse. Esti un om, un om respectabil in sensul clasic, nu un ideal marxist sau un produs perfect al spalarii de creier (deghizata in trend etic) care ne ia in primire de la gradinita in epoca asta post-morala (vezi 'un copil nu e dator cu nimic niciodata, de fapt voi sunteti interesati si egoisti ca il vreti, daca n-ati avea nevoie de el nu l-ati mai face/adopta, sa nu sune nici la 6 luni e echivalent cu a suna o data pe saptamana sau in fiecare zi, orice comportament e permis, totul e egal, totul e ok'). Vrajeli. Si inca ieftine.
NU te lasa pusa la colt de scenariile uber-idealiste, de-a dreptul cristice care ti se urzesc pe aici- 'trebuie sa nu ii ceri nimic, asta inseamna dragoste, sa dai fara sa ceri, ce simti tu nu e dragoste, atata vreme cat nu accepti orice si nu oferi la infinit si neconditionat'.
In realitate, mamele care furnizeaza asemenea 'sfaturi' sunt bine-mersi cu copii fara probleme, au momente Kodak si scot castane din foc cu mana altora. E foarte usor sa indemni la a indura fara limita si a oferi fara masura cata vreme nu tu induri, oferi si gusti amaraciunea rezultatului.
Si hai sa fim seriosi, a oferi unui copil neconditionat si la infinit e una din cele mai proaste retete.
Mi-e groaza de momentul in care droaiele astea de 'printi' si 'printese' carora nu li s-a cerut 'niciodata nimic' in afara de 'sa fie ei insisi', care nici n-au visat ca exista o disciplina, un ritm, un tzel, un rost, un exemplu in afara de strict ce vor ei cand vor ei, carora nu li s-a propus vreodata o ridicare de stacheta, (vezi-Doamne sa nu se altereze esenta ego-ului copilului, daca el vrea sa fie prost/ignorant/rau crescut ACUM... sa ma opun eu fericirii lui???) or sa ajunga colegi cu copiii mei. Dar asta e o problema mai mica decat ai tu, asa ca revenind...
Ioana are multe hopuri de trecut, dintre care unul major este probabil o depresie cronica (spui ca a incercat sa se sinucida de mai multe ori). O viata grea va accentua aceasta depresie. Daca ai posibilitatea sa o ajuti cu mobila, oale, asistenta medicala- fa-o. Lucruri care, fara sa ii lase impresia ca poate profita de tine, i-ar face viata traibila. Dar fa-o ca si cum ti-ai face o pomana- fara sa astepti recunostinta, nu ca nu ai fi indreptatita sa o ceri (ESTI), ci ca sa iti cruti durerea cand ea nu va veni.
Bineinteles ca sotul tau are dreptate cand spune ca o casatorie nu este egala cu un concubinaj (cu atat mai mult cu cat ginerele e casatorit cu altcineva!!!). In teorie, este perfect indreptatit sa nu ii dea zestrea decat cand o vede intr-o relatie mai promitatoare. In practica, fata fiind mai labila si depresiva, eu as ajuta-o sa traiasca putin mai bine fara sa am pretentii de la ea. Asta nu inseamna ca esti obligata. In urma a ceea ce s-a intamplat, eu nu consider ca mai esti obligata moral sa o ajuti cu nimic. Doar daca vrei- dar asta e alta treaba.
Ioana nu vrea, deci nu poate mai mult (desi nu face nici ceea ce poate, aici e drama...cati copii zac cu sufletul frant in noroi, si ar fi ajuns niste diamante daca ar fi beneficiat de locul ei in familia voastra...asta da loteria dracului). Nu este nici ajutata de un caracter frumos- e nerecunoscatoare, lipsita de empatie, egoista si rece. Nu ai nimic de asteptat de la ea. Ca o sa-i vina mintea la cap si dragostea la inima la 30 de ani, cand o avea copii, cand... daca si cu parca- astea sunt basme. Faptele sunt indeajuns de graitoare.
E nesfarsit de trist si de nedrept pentru tine, dar cred ca de acum trebuie sa pui pret pe relatia cu sotul tau si mama ta- in exclusivitate.
Ei sunt cei care te iubesc si care iti sunt alaturi la boala. Fiica ta nu mai e.
Dupa ce te insanatosesti, sigur ai putea lua un copil in plasament daca ti-ai dori.
Ai observat bine ca un caine ti-ar fi intors mai degraba afectiunea. Un maidanez poti adopta si cata vreme lupti cu boala, daca te bucuri de sprijinul sotului. Si doi. Si trei. Si cati vei adopta, atatia te vor iubi. Garantat si cu risc ZERO ca nu va fi asa.
Eu una te admir si mi-as dori sa te cunosc.
In incheiere, daca imi permiti o sugestie- excluderea proteinei de origine animala din alimentatie (mai ales excluderea completa a carnii!) ajuta muuuult in lupta cu boala secolului XX.
Insanatosire grabnica...