Foarte interesnat sa citesc parerile voastre, multumesc!
![[flo]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/floare.gif)
Sa incerc sa scriu pe rand catva ganduri.
Michelle, eu pot sa inteleg cu mintea ce spui tu, fiindca am cunoscut oameni asemenea tie, care sunt impliniti prin Dumnezeu. Eu nu stiu daca asta e drumul meu, sau daca in varianta asta.
Kariasa simt si eu ca fiecare avem drumul nostru si ca trebuie sa ni-l gasim. Dar viata ne mai rataceste cateodata :)
Am citit si eu Ecleziastul (cu limitarile mele de necititor de si neinitiat in biblie) insa nu pot sa spun cu mana pe inima ca totul e desertaciune... multe da, dar nu toate. Dar poate e o idee buna sa recitesc.
Nelia, interesant Downshiftingul, nu auzisem de curent pana acum. Insa la prima vedere (acuma o a aprofundez zilele care urmeaza) e o cale de a te impaca cu lumea mai mult decat cu sinele. Da' repet ca am citit in graba. Nu pricep ce legatura are top managementul in concept, insa sunt de acord cu multe din cele spuse. Faptul ca trebuie sa dam o dimensiune spirituala existentei, sa ne dedicam timp, sa dedicam timp oamenilor din viata noastra, sa traim dincolo de materialism pur - sunt de acord. Cred ca sunt niste concepte pe care multe de aici (din aceasta discutie) din cum v-am perceput eu pana acum - le practicam.
Daca ma gandesc bine, tinta mea a fost una materiala pana in momentul in care am ajuns dinclo de linia in care sa asigur o "siguranta" (cum suna :)))) financiara familiei mele. Dupa aceea, ce am facut am facut din pasiuen si dorinta de a invata. De destule ori mi s-a atras atentia ca sunt exploatata (in sensul de recomensata prea putin pentru ceea ce faceam) insa pentru mine a fost important... the ride. experientele. Oamenii mai ales. Ce am invatat si ce am dus mai departe cu mine. In rest, daca aveam bani pe card sa-mi permit escapadele la magzinul favorit de imbracaminte si parfumuri, totul era ok. Nu planuiesc sa fac mari averi in viata, dar nici sa duc una de privatiuni.
Uite, am retinut din articol ca vestul ar fi mai propice pentru un astfel de mod de viata. Se poate. Dar privind in jurul meu nu stiu cat e delasare (ajunge cat castiga unul dintre membrii familiei si nu trebuie sa-mi bat capul - aici completat cu felul in care vad ca isi petrec timpul oamenii in astfel de situatii), cat inconstienta (citesc des in presa despre amenintarea asupra femeilor din cnd ca odata cu pierderea sotului pierd 2 lucruri - iubirea si siguranta financiara fiindca multe nu lucreaza) si cat cu adevarat dedicarea timpului pentru redescoperirea sinelui.
o sa revin la idee. Ca si concept, are parti la care ader si parti la care nu. Nu ma omorati, da mie imi plac rochiile si parfumurile mele, ca sa glumim putin, da?
Mai scriu maine, sunt multe idei aici la care vreau sa ma opresc. Acum ma intorc la lectura domnului Peck, drumul catre tine insuti. E o carte care imi prinde bine acum:)
O seara buna va doresc
PS: inca una si ma duc:). Vivi, da, stiu. Asa cum era de asteptat, reactia a fost confirmarea (inca o data) ca cei care te iubesc cu adevarat stau langa tine si te sprijina si te para pana in panzele albe si cand o faci lata
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)