lai, ai dreptate cu povestitul despre sarcina in primul trimestru, cand doamne fere...
Imi aduc aminte, la prima mea sarcina, in afara de familie (sot, parinti), nu mai stia nimeni, ma gandeam sa incepem sa le spunem cunoscutilor, si am apucat sa spun unei singure prietene.
Intre timp, au intervenit niste probleme (analize iesite aiurea care reprezentau posibile probleme la fat, si mi s-a recomandat avortul), deci trebuia sa intrerup sarcina, era 100% sigur in opinia doctorietei de ma vedea atunci si a altor 2 medici la care am mai fost pe urma...
Eh, cu toate ca imi era (si este si acum) prietena destul de apropiata (deci nu coleg de job, sau vreun sef), nu stiam cum sa fac sa-i spun ca de fapt nu va mai exista nici o sarcina, nici un copil si ca fac avort
Imi inchipiuiam cu groaza ca trecand timpul, ma va intreba cum merge sarcina, daca misca bebe, sau unde voi naste.... Dar nici sa o sun sa-i vorbesc despre asta nu aveam chef, eram eu terminata sufleteste, incat sa mai si vorbesc cu altii despre problema... Pana la urma i-am scris un mail
Ma gandeam: bine ca n-am apucat sa spun mai multor persoane din anturaj...
Hehe.. pe urma am rectificat, ca pana la urma totul s-a intors nesperat cu 180 grade...
Dar atunci a fost altfel comunicarea
Monica, mami de 2
: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
Ele doua
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria