Vin si eu sa imi dau cu parerea ca mi-e sotul plecat in tarile calde si copilul doarme linistit. Si in soba arde focul
NUN, la tine de ce nu mai arde focul? Ai senzatia ca v-a coplesit rutina, ca vi s-au lasat poverile prea multe pe umeri sI nu mai reusiti sa evadati din cotidian. Dar eu cred ca sunteti amindoi raspunzatokri de indepartarea care vi se intimpla. Exact ca focul. Daca nu pui lemne pe el, se stinge incet incet. In general el mocneste sub carbuni multa vreme si ajunge sa pui inca o bucata de lemn pe el si incet incepe din nou sa arda. Dar daca nu faci nimic nimic, el nu se reaprinde de la sine. Vorbesc din experienta mea cu soba din sufragerie
Ce te-a facut pe tine fericit? Care erau lucrurile alea mici care te faceau sa o admiri pe sotia ta? Cum ar fi sa incercati sa le redescoperiti impreuna? Si nu sugerez plecatul pe undeva fara copii. Parerea mea e ca intimitatea poate continua si dupa copil. Cu putin efort uneori, da, uneori trebuie sa faci un efort, sa stingi televizorul si sa incerci sa ASCULTI ce are celalalt de spus. Sa te interesezi de ce simte cel de linga tine. Interesul asta se va intoarce la tine si te va face sa te simti din nou special. In fine, eu nu stiu exact ce iti lipseste. Sunt amanunte, insa e posibil sa le recuperati. Dar doar impreuna, in mod constient. O relatie este un efort. Nu in sensul negativ, insa in sensul in care asa cum iti duci masina la inspectii tehnice de intretinere, asa trebuie sa investesti un pic de timp si atentie si in relatia personala. Exempllul meu personal, casnicia mea nu e atit de lunga ca a altora, suntem casatoriti de 5 ani, dar jur ca suntem amindoi la fel de indragostiti, de fapt cred ca mai mult decit la inceput. Si poate este pentru ca am incercat sa conservam micile lucruri care ne-au facut sa ne simtim atrasi unul de celalalt si sa ne simtim bine impreuna. Spre exemplu unul din lucrurile care a tras enorm in cintar a fost ca danseaza. Cred ca m-am topit ca luminarea la soare cind am realizat asta. Ei, fiind unul din lucrurile care ne-au apropiat foarte mult, facem eforturi amindoi sa il pastram, sa il includem in viata noastra. Acum nu mai mergem la clubul nostru, fiind insarcinata in luna a 7-a, dar citeodata cind aud cite un quickstep sau tango, sau stiu eu ce care imi place, ma duc pur si simplu si il iau la dans si dansam amindoi de nebuni in sufragerie printre mobile. Sau gatim impreuna. Ridem foarte mult impreuna, facem misto unul de altul, impreuna de altii, de orice, de lucruri minore si de lucruri importante. Si ne readucem reciproc la linia de plutire cind e cazul. Daca ia el foc, nu pun si eu paie, ci incerc metoda cu "bine ca" de care vorbea Happy pe alt subiect. Pune lucrurile in perspectiva corecta. Astea sunt amanuntele cuplului nostru. Astea sunt lucrurile pe care le-am iubit unul la celalalt de la inceput si pe care incercam sa le mentinem.
Ceea ce ti s-a intimplat tie cu Cristina cred ca li se poate intimpla tuturor. E normal si nici nu cred ca ai fi renuntat la casnicie daca ea s-ar fi lasat sarutata. Am avut si eu un student la un moment dat, flirta ceva de nu se poate si avea o privire magnetica de te intepenea. Imi placea cind aveam curs cu el, imi placea sa flirtez, dar nu m-a interesat sa il iau acasa cu adevarat, fiindca acasa ardea cu adevarat focul. Si daca la tine pe perete s-ar fi aflat Guernica, probabil ca nu ti-ai mai fi dorit-o pe Mona pe perete. Dar tu nu ai nici-o capodopera pe perete. Nu spun ca e vina ta exclusiv. Ai inceput sa visezi monalise pe pereti fiindca acasa nu iti sunt satisfacute niste nevoi, care sunt ele, tu stii. Nevoia de intimitate, de satisfactie sexuala, de sustinere si apreciere ... Probabil ca nici tu nu i le implinesti pe ale sotiei. Ajuta daca vorbesti cinstit despre asta. Daca reusiti sa definiti ce va lipseste exact, atunci puteti sa le si rezolvati. Doar sa vreti. Momentan esti pasiv si astepti sa treaca de la sine. Nu o sa treaca nimic. Din pasivitate nu se construieste si nu se naste nimic. Pune mina pe spaclu si apuca-te de renovat. O relatie noua nu e o solutie. S-ar duce dracului la fel de rapid, tot din pasivitate. Pentru ca din pasivitate se ajunge la rutina si oricarei monalise ii creste parul pe picioare la un moment dat.