16 raspunsuri la acest subiect

[elyda]

Eu n-am spus ca este rau sa te pliezi cat de cat dupa partenerul de viata, am spus ca prietena mea s-a transformat total, este copia fidela a sotului ei , este trista , dar tristetea aceea care nu are legatura cu problemele vietii.Sotul ei este asa, un om care nu stie sa zambeasca, toate-i put, toti sunt prosti, viata e de cacao, desi starea lor materiala nu este rea, sunt oameni cu o situatie materiala destul de buna, au copii sanatosi , ei sunt ok.Ea eara cu totul altfel, era alt om si ceea ce ma mira este ca ea se comporta ca el , i-a adoptat modul de a se comporta , dar el a ramas la fel ca inainte, e un intunecat care-ti taie cheful de viata .Eu nu vorbesc aici despre faptul ca este normal ca viata unui om sa seschimbe dupa casatorie, apar alte probleme, sunt alte situatii, dar sa te transformi comportamental TOTAL,sa devii o copie a celuilalt, sa uiti cine ai fost...mi se pare mult.Ea e sigura ca asa este bine, asta ma supara cel mai mult.

Dana

[Bee]

Rufus. In ce ai spus, perfect de acord cu tine.

Elyda, e prietena ta sau nu? Daca e prietena ta ar trebui sa ramana chiar daca e altfel acum! Sau nu. Nu-ti mai place, n-o mai vrei de prietena sau nu te mai vrea ea, salutare! Prietenii pe viata? Da, exista. Am si eu prieteni, care accepta inclusiv faptul ca momentan nu ma pot relationa si m-am retras si m-am dat dupa barbat si-s "sumbra". Prietenii cu fortza? NU, multumesc. E perceptia ta ca ea e ca el! Poate chiar e, si ce? Vrei s-o repari, s-o faci ca inainte? E greu sa-ti dai cu parerea despre altii. Cine stie ce eforturi fac sa pastreze aparenta asta de "bine". Poate nu le merge bine! POate au griji, poate copiii nu sunt mereu sanatosi, poate n-au chef sa impartaseasca cu altii ceea ce e in viata lor. Si de aici impresii de genul "lui totul ii pute". SI crede-ma ca vorbesc fix din ceea ce experimentez acum.



Ana Teodora (22.12.2005), Razvan Dimitrie (26.10.2007) si Petru Octavian (11.08.2009)

poze1

poze2

[Rufus]

Citat:

citat din mesajul lui elyda Ea e sigura ca asa este bine, asta ma supara cel mai mult.

Aha...adica tu esti sigura ca stii mai bine ca ea cum ii este ei mai bine...eu zic sa te mai gandesti.

Si daca ai avea dreptate, tot nu-i dai dovezi de prietenie punand sare pe rana...ai facut destul ca ti-ai spus parerea. In continuare, daca tot esti convinsa ca nu-i este bine, ofera-i un refugiu...fara camera de interogatoriu si tortura.



RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor Surpriza 2008



"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[buflea]

Eu nu cred ca oamenii se schimba. Oamenii se adapteaza unul altuia si asa cum spunea Rufus, impreuna, se adapteaza situatiilor de zi cu zi.

Si de aici schimbarea de comportament vis-a-vis de ceilalti.

Eu cand eram in Romania aveam 2 prietene din liceu, nedespartite. Intamplarea a facut ca si barbatii nostri sa se inteleaga si am avut niste ani, vreo 10, in care ne vedeam saptamanal, am facut concedii impreuna, eram la catarama. La un moment dat, in acelasi an, noi am emigrat, una dintre ele a nascut un copil si cealalta a divortat. Pur si simplu drumurile noastre s-au despartit, preocuparile s-au separat si fiecare ne-am adaptat la noile conditii. Nu mai suntem asa cum am fost odata, de fapt s-a rupt tot ce a fost, aproape ca nu ne mai recunoastem - eu gandesc altfel datorita mediului in care am intrat, cea cu copilul are cu totul alte preocupari si cea divortata a evoluat profesional atat de sus incat la un moment dat ni s-a parut ca a devenit aroganta si a uitat de unde a plecat.
Nu ne-am schimbat ca fire - eu vorbesc tot atat de mult, cea cu copil este tot asa de repezita si aiurita si cea divortata este la fel de enervant de cocheta. Dar fiecare ne-am adaptat temperamentele la noii stimuli ai vietii.
Suntem inca in contact, si ma bucur de asta, nu am de gand sa reprosez nimani nimic (mai ales celei cu cariera), dar in mod sigur, nimic nu mai este ce a fost.

[elyda]

Nu i-am spus niciodata ca mi se pare ceva ciudat la comportamentul ei,nu am comentat niciodata in niciun fel comportamentul sotului .Am observat si am tacut, m-am purtat ca si cum ar fi normal, dar cand o vad ca ii este frica sa si zambeasca sa nu para neserioasa si afiseaza morga de om prea serios in contexte in care ar trebui sa fie mai relaxata, atunci ma enervez in sinea mea. Nu inteleg de ce duce la extrem stilul asta de comportament copiat de la sot. Ii este frica sa se bucure de orice, o gluma buna intre prieteni aduce macar un zambet pe chipul oricui, toti radem, numai ea sta de parca ar fi incapabila sa schiteze un zambet de frica sa nu ramana asa. Daca nu as cunoaste-o de 20 de ani as zice ca asa este ea, dar stiu ca nu este asa si asta ma face sa imi pun intrebari.Si in relatia cu sotul ei am vazut aceiasi problema, fara sa fie momente tensionate intre ei, parca sunt tristi incontinuu amandoi, desi stiu ca nu au probleme, ei nu glumesc, nu se tachineaza, nu raspund la glume si nu participa la discutii mai glumete intre noi.

Dana

[dulcetica]

Eu cred ca daca ei functioneaza bine asa ,trebuie lasati in pace.Tie iti lipseste prietena ta de-o viata,dar asta e....trebuie s-o accepti ca atare sau nu.[:D]Din pacate eu nu mai sint in relatii apropiate cu o prietena de-o viata,pentru ca s-a schimbat prea mult si nu-s obligata s-o suport.Imi lipseste insa atmosfera aia intima,conversatiile cu cite in luna si in stele,secretele noastre,intelegerea din priviri.Pe cea de acum n-o regret si nu-mi mai e simpatica.In principiu stiu despre ce vorbesti ,insa viata ei se deruleaza linga barbatul ei si prea putin cu tine.

dulcetica