69 raspunsuri la acest subiect

[catalina2307]

Accept am sa te rog sa o lasi mai moale cu tonul asta pus pe harta si sa il pastrezi pt cei ce au timpul si cheful necesar sa stea la discutii cu tine pret de 100 pagini.
Eu voi continua sa fiu aberanta si voi sta langa copila mea , cu buzele pe fruntea ei, cata vreme acest lucru o linisteste. Sunt convinsa ca sotul meu o sa supravietuiasca acestui fapt - ca tot ai adus vorba -iar daca se va intampla sa mai am un copil o sa gasesc solutia la momentul respectiv.
Eu nu mi-am dat cu parerea despre fericirea si nefericirea nimanui. Ma intrebam daca exista astfel de copii. Se pare ca da. Si se pare ca le este si bine. Minunat. Asta inseamna ca nu au colici, nu au gaze, nu ii doare nimic. Ei bine, sunt copii mai putin norocosi care , ca sa vezi intamplare, au colici mai mult de cateva saptamani. Iar pupicul de noapte buna nu le este suficient.









Catalina

[Angie.C]

Cu riscul de a runca careva cu oua, o sa va zic si experienta mea in privinta dormitului. Linu al meu pana la 3 luni a avut colici, si credeti-ma, altfel nu dormea decat pe burta mea sau pe a lui taica'su..asa ca zi si noapte el dorema pe noi..nu ne-a fost usor, mai ales mie ca nu puteam sa fac nimic, iar daca-l puneam in patut pe-o parte iesea scandal. Dupa ce s-au terminat colicii, prin nu stiu ce minune puiul meu a dormit si-n patul lui, dar culmea, la 4 luni dupa vaccin nu a mai vrut sa mai doarma in patut. Se foia noaptea, plangea, dupa ce-l adormeam la loc, se trezea cand abia ma asezam eu in pat. Am incercat si dormitul in alta camera, i-am pus in patut o bluza de-a mea, nimic. Multa lume mi-a zis sa-l las sa planga si sa revenim la 5 min sa-l linistit, ca in timp repriza de plans se va diminua, bla-bla...pentru noi a fost pura teorie. Iar mie mi se rupea sufletul sa-l aud plangand, asa ca l-am luat cu noi in pat. Iar la noi pupicul sau cantecul de noapte nu au fost suficiente. Ce-i drept eu nu l-am leganat. Eu il pun langa mine pe burtica si-l masez usor pe spate sau il bat usor pe fundulet si asa adoarme puiul meu.

Cu siguranta mai tarziu el va pleca din patul nostru. Asa ca ma bucur acum ca-l am langa mine, cand va fi mare nu o sa mai vrea sa doarma cu noi.

[Alecsa_V]

De cand am aflat ca voi fi mamica, primul lucru pe care mi l-am promis mie insami, apoi i l-am promis si puiului cand era in burtica, este ca am sa fac tot ce imi sta in putinta ca sa il ajut sa fie un copil fericit, sa simta mereu ca este iubit si sa aiba mereu raspuns la nevoile pe care le are. A nu il lasa pe bebe sa planga a fost pt mine o prioritate inca de cand mi l-au adus in salon. Stiu ca sunt si pareri conform carora plansul le "dezvolta" plamanii, ca ii caleste sau mai stiu eu ce alte "beneficii" nebanuite. Insa eu nu cred ca plansul e o metoda prin care sa disciplinezi un bot de om.

Pentru ca mi se parea ca bebe nu se mai odihneste cum trebuie la mine in brate (fiind deja destul de mare sta cam contorsionat) mi-am dorit pentru binele lui si pentru sanatatea coloanei lui sa il invat sa doarma in patut, singurel. Faptul ca singura metoda pe care am gasit-o pe net de a-l invata sa doarma singurel - celebra metoda Ferber - presupunea sa il las sa planga "controlat", m-a facut sa ma intreb daca e ceva in neregula cu felul meu de a pune problema (poate pana la urma plansul nu e chiar asa de daunator psihic bebelusului pe cat cred eu), sau daca nu cumva metoda respectiva e gresita (de aici si discutia "psihanalitica" cu profa mea).

Sunt curioasa daca chiar nu exista si metode mai pasnice pt bebe de a-l dezvata de patul parintilor si de a-l face sa iubeasca patutul sau. Stiu ca pt cei mici nicaieri nu e mai bine decat langa mama si tata, ca acolo se simt cel mai in siguranta. Nici nu as renunta la noptile dormite in 3, cel putin atata timp cat il voi alapta in continuare pe Sebi. Dar cred ca si pt el ar fi mult mai odihnitor daca macar ziua ar dormi intins in patutul lui si nu in wrap sau in brate.

Cineva spunea la un moment dat intr-un mesaj sa incerc sa il pun in patut dupa ce adoarme in brate, si ca daca se trezeste atunci e din cauza ca e patutul rece. Posibil. Dar Sebi se trezeste (chiar si atunci cand doarme profund) de la senzatia de cadere (cel putin asa cred eu din ce am observat la el).

Poate unele dintre voi va veti gandi ca imi doresc imposibilul, ca trebuie sa accept starea de fapt a lucrurilor si sa astept ca timpul sa le rezolve pe toate. As dori insa sa se inteleaga ca nu va cer sfatul din disperare sau extenuare,pentru ca nu as mai rezista sa il tin in brate sau ca m-as fi plictisit sa nu pot face nimic atata timp cat el doarme in brate la mine. Desi bineinteles ca uneori chiar asta simt. Simt doar ca bebe are nevoie sa doarma linistit, intins, sa se desfasoare, sa se poata intoarce de pe o parte pe alta, ca asteapta de la mine sa fac ceva in sensul asta iar eu nu am nici cea mai vaga idee ce sa mai incerc fiindca mi se pare ca le-am incercat pe toate.

Multumesc din suflet pentru atatea sfaturi bune, pentru ca descrieti atatea experiente frumoase si reusite cu somnicul bebeilor, si inca astept idei si solutii salvatoare. Tot incercand povetele voastre, pana la urma sunt sigura ca am sa o nimeresc si pe cea optima pentru Sebi.

Alecsa, mamica lui Sebica

[raluk16]

Chiar azi am citit ceva pe subiect: http://womanuncensor...et-her-cry.html e o analogie cu situatia in care nimeni nu ne-ar ajuta pe noi, pe adulti, noaptea. La finalul articolului ai cateva linkuri. Poate faci rost de undeva de carti. Elizabeth Pantley cu No Cry Sleep Solution e renumita.

Revenind la problema ta, sa stii ca in timp va fi mai bine. Va fi mai usor sa o lasi in patut si sa nu se trezeasca. Asta pentru somnurile de zi, ca la cele de noapte, eu am ajuns la concluzia ca e mult mai usor si bine sa doarma cu mine. Nu se trezeste de tot si deci nu trebuie adormit la loc. Mai ales ca alaptezi.

Si dupa ce am ajuns singura la concluzia asta, am si gasit o multitudine de articole care spun cat e de important pentru dezvoltarea unui copil sa doarma cu parintii.

Sau ai putea si la somnurile de zi sa-l alaptezi culcata, si bebe sa tot adoarma acolo. Sigur vei gasi o solutie, cea mai buna pentru voi. Si al meu a dormit ziua pe mine si noaptea pe sotul meu pana la 5 luni. Avea reflux si nu putea sta deloc intins. Normal ca dupa aceea i-a fost mai greu sa se obisnuiasca sa doarma altfel decat pe mine.

Dupa cate cazuri stiu, se cer sa doarma singuri, sa plece din patul parintilor, pe la 2-3-4 ani, si sunt sigura ca noi mamele vom ramane atunci triste si cu dor de ei

---

Mami fericita de minune Alex (16 octombrie 2009)

"As a mother comforts her child, so will I comfort you." - Isaiah 66:13
Geneza 1:29 Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samânta si care este pe fata întregului pamânt, si orice pom, care are în el rod cu samânta: aceasta sa fie hrana voastra."

[accept92]

Citat:

citat din mesajul lui catalina2307 Ei bine, sunt copii mai putin norocosi care , ca sa vezi intamplare, au colici mai mult de cateva saptamani.

Imi pare sincer rau de asa ghinion si iti ofer circumstante atenuante pentru acritura.





__________________________________________________

Gandeste, gandeste, gandeste!!! - Winnie The Pooh

[vikinga]

Alecsa, acum am inteles mai bine.
Si eu consider ca somnul in patutul lor ori in pat mai jos, saltea direct pusa jos, ce o fi,pat s afie, e mai bun decit in brate, sal.
Eu de ex folosesc salul numai pentru linistire, ori cind sunt zile/momente cind bb nu e in toane bune si eu avind alti doi copii nu-mi pot permite sa stau in pat toata ziua.

Insa inainte de somnul de nopate, nu folosesc salul si nici tinutul in brate. Somnul de noapte e somn de noapte, am trei copii care au nevoie de un ritual comun, acum cind mezina are un an, l-a invatat si ea: spalat pe dinti, avind si ea 6 dintisori, are si ea o periuta si vad ca o amuza, facut pipi/pampers curat, pijamale, poveste de seara, pupat si dormit in pat.

Uite, eu vad lucrurile asa:
-exista mame, sa zicem mai indiferente, chit ca tin copilul in brate ori ba. De ex, mamele ce tin copilul in brate si stau la seriale, in zgomotul si lumina intermitenta a tv-ului, lipsa de atentie fata de copil cu toate ca el e acolo in brate, daca scinceste saracul, e ignorat in continuare, asa leganat ritmat-balanganit-zapacit acolo, suzeta indesata in gura, ochii pe tv.
-si la fel de bine pot exista mame, care isi culca copiii in patut, si cu toate ca la prima vedere nu par, totusi sunt mame grijulii, care nu-si lasa copiii uitati sa plinga pina se inverzesc.

Deci lucrurile variaza mult, nu numai mama ideala-copil in brate, mama rea-copil in patut.

Toate vrem sa avem copii care sa se simta iubiti insa cind sunt marisori sa se desprinda copacel de noi si sa fie bine merci siguri pe ei. Eu inca nu pot zice cu siguranta cit sta in felul copilului si cit in metoda practicata la nani.


Pe primul, l-am crescut influetata fiind de niste carti nu tocmai bune, in fine, nu l-am luat la noi in pat, asta si pt ca imi era foarte frica sa dorm cu el in pat, sa nu cumva sa-l sufoc cu perna mea, sa nu cumva sa cada, etc etc, a dormit in patut, lipt de patul nostru, cu mina mea pe linga el si pe urma in camera lui cam dupa 6 luni.
Si e mult mai greu sa faci ture noaptea la bb, sa-l iei din pat cind plinge, sa-l linistesti, sa stai pe scaun linga patut, cu mina pe el, sa-l asezi la loc, sa-i cinti, sa stai atirnata acolo pina-ti vine singele-n cap si pina-l vezi impacat si linistit:)

Mai usor mi s-a parut de ex cu mijlocia, am luat-o in pat cu noi si acolo i-a fost locul pina pe la 2 ani, chiar de o adormeam la ea in patut cum era treaza noaptea, se punea pe plinsul pamintului si nu se linistea decit la locul ei, intre noi:)

Pe urma in sarcina cu mezina, m-am tot gindit cum sa fac si pina acum am tot schimbat camere, modalitati de somn pina am ajuns la ce avem azi si merge.

Pe mijlocie am crescut-o in ritmul ei, insa e greu sa ai un copil caruia ii e frica sa doarma in alta parte. Ii mai este frica de intuneric, in hoteluri cind mergem in vacante, tot intre noi, abia ultima oara s-a ambitionat si a dormit in camera alaturata, pt copii.

Si nu-ti zic ce mindra eram de cel mare, sa-l vad cum doarme fara probleme, isi gaseste el locul, isi ia o carte, se cuibareste in legea lui. in vacante la fel, fara probleme si batai de cap, pe urma cind a mers sa doarma la prietenul vecin, avea vreo 4-5 ani si s-a amuzat de vecinul, care la 6 ani tot intre titele lu' mama-sa adormea si el colo se impana ca lui nu-i frica sa doarma singur:), baietii is nemilosi la din astea:)), acum vrea sa-i facem tocmai la mansarda camera pt el, cind are chef sa doarma acolo, cica. De intuneric nu i-a fost niciodata frica, noaptea merge la wc singur, ehei pai asta mijlocia trezeste toata casa cind e de mers la baie, singura nici nu se pune problema:)) Si are in martie 4 ani.

Acum se tot zice, ca daca-s iubiti si li se da totul cind au nevoie isi vor descoperi ei singuri metoda si momentul de independenta.
De iubit, au fost si sunt iubiti amindoi la fel de mult, ba pentru ea am avut timp mai mult, dupa primul am mers mai repede la job si aerisire, la fel la gradinita, ea a mers tot cind a avut chef, is amindoi copii iubiti si pupati pe toate partile.
Cind a aparut mezina am avut grija sa am timp si pt ei, pe cind avea cea mica 4 luni a venit si mama mea pt citeva luni si o avea in grija pe asta mica, ori era la plimbare cu carutul, si eu cu cei mari la bazin, cinema, plaja.

Sa vedem cum o sa fie cu nr3:)






Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

[vikinga]

Alte mici trucuri care ar putea sa te ajute:
-dupa ce il linistesti in brate, avind grija ca el sa nu fie prea obosit, cind aluneca asa usor spre somn, ori e atipit numai de citeva minte, sa-l pui in patut, nu sa astepti 20 de minute ca sa fii sigura ca este adormit. fiind obosit dar linistit ar trebui sa doarma in continuare. pe cind daca doarme bine si e incalzit la tine la piept, simte mai agresiv diferenta in patutul rece. plus ca, citisem pe undeva ca, copilul trebuie sa stie ca tu pleci cind de ex il adormi la el in pat, ori sa simta ca el va dormi in patut, cind inca e de adormit la sin, pt ca mai degraba se va simti pacalit si mintit, ceva de genul asta. adica inafara ca nu-i creste incerdereea in el ca poate singur, isi mai pierde si increderea in mama si de acolo dependenta si mai si, ok e vorba de copilasi mai mari. eu una ii inteleg rostul.
-daca se trezeste, ramii linga el, fa-i masaj, linisteste-l asa in surdina, nu hai la joaca.
-lasa-l cind il vezi in toane bune, sa mai stea si in patut sa se joace, in timp ce tu stringi prin camera, asezi hainute.
-ar mai fi o varianta buna, daca ai un pat in camera copilului in care sa stai linga el, ori daca nu ai, poate gasesti un colt liber la perete, ori undeva unde nu incurca dar e si loc calduros, nu linga un zid rece de ex, sa pui o saltea, pe la ikea sunt si oferte cred. ziua e si loc de joaca, de alintat, pui perne de jur imprejur si stai la citit povesti, jucat, alintat, cind mai creste poate sa coboare singurel.
-neaparat un saculet de dormit! daca adoarme, in brate ori cu tine linga el, macar sa fie acolo incalzit si confortabil.

mare o creste el

Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

[buli]

la noi a functionat o perioada dormitul la pranz in patul mare. il adormeam acolo, ma ridicam de langa el si il inconjuram de jucarii zornaitoare, ca sa il aud cand se trezeste. drept e ca aveam si o casa f mica si, din camera alaturata, il auzeam indata cand se trezea si incepea sa se joace.
chiar nici o regula nu a functionat si totul a fost mai usor cand am facut dupa cum mi s-a parut mie.

[denizel]

Citat:

citat din mesajul lui buli chiar nici o regula nu a functionat si totul a fost mai usor cand am facut dupa cum mi s-a parut mie.

Si mie mi se pare ca regulile sunt cele care afecteaza major atat relatia parinte-copil, cat si confortul parintelui/copilului.





Cand se naste un copil, i se pun in brate regulile dupa care se traieste pe Pamant.

Bun venit, minunico, uite care-i treaba:

- pe Pamant, fiecare fiinta e de preferat sa doarma in patul sau (vom lucra mult la asta, inca de cum ajungem acasa. E esential, draga minune a noastra, sa fii in randul lumii).

- noaptea se doarme si nu se plange, ziua se sta treaz si se joaca frumos.

- vei primi un timp lapte si, cand doctorita pe care o vom vizita des va decide, vei incepe sa primesti ce ne va indica ea. Ar fi de dorit sa nu faci mofturi, sa deschizi gura mare si sa papi tot.

- in jurul varstei de 1 an (poate chiar mai devreme - esti tu mic, dar intelegi tot) vom lucra la dezvoltatarea generozitatii tale. In acest scop, iti vom lua jucariile din mana si le vom oferi cu grabire copilului care intinde mana dupa ele. La faza asta nu se plange, se rade si se priveste cu incantare. Doar nu esti incapatanata, minune mica, nu?

- in jur de 2 ani trebuie sa fi socializat de mult. Doar nu esti timida, minune, nu?

- tot in jur de 2 ani trebuie sa raspunzi cum te cheama oricarui plictisitor caruia i-a casunat sa converseze cu tine.

- in jur de 3 ani trebuie sa spui poezii tuturor celor care ti-o cer si sa te bucuri foarte tare atunci cand esti aplaudat.

- in jur de 4 ani trebuie sa fii dus intr-o gradinita. Gradinita e un loc unde toti copiii se simt minunat.

Ce vei face la gradinita? Iti va placea sa colorezi, iti va placea sa stai nemiscat pe scaun cate o ora, iti va placea sa faci de cate 20 de ori aceeasi repetitie pentru serbarea care bucura adultii, iti va placea sa raspunzi in cor, la comanda, iti va placea sa lucrezi pe fise.

....

....



As mai fi scris, dar e prea deprimant :(.

Before...

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

... After

[buli]

hahahaha ... mi-am adus aminte de ceva
Alecsa, scuze ca deraiez

cica "parintii sunt aia care fac totul ca tu sa inveti sa vorbesti, sa mergi cat mai repede si atunci cand ajungi sa le faci, iti spun sa stai locului si sa taci"[bibe]