Eu am un copil care uraste scoala... imi spune cu condoare ca lui nu-i place si ca trebuie sa fac ceva...ceva nici el nu stie..nici eu, evident..ca as face.
In cls 1 a avut o invatatoare cumplita, cu niste metode si apucaturi incredibile in anul 2008.. nu era de mirare ca ura scoala.
L-am mutat in alta clasa, o domana care iubeste copiii, este chiar peste masura de indulgenta, il place, il alinta..cu toate astea, 2 ani mai tarziu tot nu-i place.
Ce nu-i place...totul: ca trebuie sa mearga, ca tot timpul cineva ii spune sa faca ceva ("scoateti caietele, acum citim, acum notam tema"...chestiuni inerente la scoala), ca are teme, ca are uniforma (asta e usor de rezolvat, doamna il lasa si fara uniforma, dar nu l-a impresionat prea tare), ca nu stau la o lectie cam cat vrea el, ca trebuie sa invete poezii cateodata (desi le invata dupa 3 citiri).
Pentru ca stia sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca la nivel relativ avansat inainte sa inceapa scoala, convingerea lui e ca nu invata nimic nou/interesant la scoala.
Il intreb ce-ar vrea sa faca? sa stea acasa? raspunsul e invariabil Da.
Stie ca scoala este obligatorie (nu stie ca doar pana la 16 ani), imi zice uneori ca el o sa faca Electronica (ca noi, parintii) si ca se va face creator de "cele mai tari jocuri pe calculator".... cu toate astea tot el imi spune, des, ca nu-i place la scoala si sa fac ceva sa nu se mai duca, sau sa-i placa.
Sfaturi, idei?
Edit: Am uitat sa spun, uu putine teme..le termina in maxim 1 ora, cu tot cu lalaiala si vaicareala, care sunt nelipsite.
Cand copilul uraste scoala .. ce facem?
Deschis de
Guest_desprecopii_*
, sep 17 2009 19:58
52 raspunsuri la acest subiect
#21
Postat 18 februarie 2011 - 20:12
#22
Postat 22 februarie 2011 - 15:29
Vad ca vizionarile cresc, e drept ca nu foarte mult ... chiar nimeni n-are nici o opinie/sfat?
#23
Postat 23 februarie 2011 - 09:25
Citat: |
Eu am un copil care uraste scoala... imi spune cu condoare ca lui nu-i place si ca trebuie sa fac ceva...ceva nici el nu stie..nici eu, evident..ca as face. In cls 1 a avut o invatatoare cumplita, cu niste metode si apucaturi incredibile in anul 2008.. nu era de mirare ca ura scoala. L-am mutat in alta clasa, o domana care iubeste copiii, este chiar peste masura de indulgenta, il place, il alinta..cu toate astea, 2 ani mai tarziu tot nu-i place. Ce nu-i place...totul: ca trebuie sa mearga, ca tot timpul cineva ii spune sa faca ceva ("scoateti caietele, acum citim, acum notam tema"...chestiuni inerente la scoala), ca are teme, ca are uniforma (asta e usor de rezolvat, doamna il lasa si fara uniforma, dar nu l-a impresionat prea tare), ca nu stau la o lectie cam cat vrea el, ca trebuie sa invete poezii cateodata (desi le invata dupa 3 citiri). Pentru ca stia sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca la nivel relativ avansat inainte sa inceapa scoala, convingerea lui e ca nru invata nimic nou/interesant la scoala. Il intreb ce-ar vrea sa faca? sa stea acasa? raspunsul e invariabil Da. |
Cind am citit pina aici am zis 'moama ce seamana cu al meu'
dar cind am ajuns aici
Citat: |
ca se va face creator de "cele mai tari jocuri pe calculator".... cu toate astea tot el imi spune, des, ca nu-i place la scoala si sa fac ceva sa nu se mai duca, |
am zis asa ceva nu se poate, sunt identici
Solutii n-am, doar sa iti zic ca nu e al tau singurul, daca te ajuta cu ceva.
Ah.. ca uitasem, al meu crede ca singura solutie ca scoala sa devina agreabila este ca invatatul in scoala sa se faca cu ajutorul video si computer games pentru ca el asa a invatat cam tot ce stie, deci e garantata metoda.
#24
Postat 23 februarie 2011 - 17:37
off...nu ajuta
Eu sunt ingrijorata pentru ca as vrea sa-l ajut si nu stiu cum. Nu mai zic ca mie imi placea la scoala, si nu prea rezonez cu problema asta a lui.
E inca prea mic pentru asa o problema pe care e clar ca nu stie cum sa o gestioneze..nici eu nu stiu..de aici scrisul pe forum.
Eu sunt ingrijorata pentru ca as vrea sa-l ajut si nu stiu cum. Nu mai zic ca mie imi placea la scoala, si nu prea rezonez cu problema asta a lui.
E inca prea mic pentru asa o problema pe care e clar ca nu stie cum sa o gestioneze..nici eu nu stiu..de aici scrisul pe forum.
#25
Postat 24 februarie 2011 - 09:41
Dar de ce esti ingrijorata? Plinge? Nu vrea sa se duca la scoala? sau doar se vaita ca nu ii place? Nu imi dau seama cit e de grav.
Al meu doar se vaita ca nu ii place dar altfel nu il vad nefericit, nu vine suparat de la scoala, a avut un an chiar bun.
Desigur ca uneori e obositor sa il tot aud ca se plinge despre orice, teme, trezit dimineata, program prea lung etc dar eu cred ca nu e singurul care gindeste asa doar ca ceilalti nu isi verbalizeaza sentimentele asa ca si el
Al meu doar se vaita ca nu ii place dar altfel nu il vad nefericit, nu vine suparat de la scoala, a avut un an chiar bun.
Desigur ca uneori e obositor sa il tot aud ca se plinge despre orice, teme, trezit dimineata, program prea lung etc dar eu cred ca nu e singurul care gindeste asa doar ca ceilalti nu isi verbalizeaza sentimentele asa ca si el
#26
Postat 24 februarie 2011 - 22:53
Nu mai plange, dar e suparat, nefericit ... cel putin de 3 ori pe saptamana imi spune ca nu-i place nimic la scoala, ca nu vrea sa se duca...el e un mare vorbaret....se vaita cu multe cuvinte si foarte dramatic. Mult e si firea lui de drama queen, dar dincolo de asta, copilul e clar nefericit.
Cand iese de la scoala e vesel, dar cand ajungem acasa si da cu ochii de teme (care repet, le face foarte repede maxim 1 ora)...incepe iar cu forte proaspete: scoala e groaznica, ce viata e asta sa megi la scoala in fiecare zi, etc, etc...
Ziua lui favorita e joi, pentru ca vine weekendul.
Ziua cea mai rea e duminica, pentru ca incepe saptamana.
Duminica seara e ceva cumplit..imi vine sa fug in lumea larga sa scap de vaicarelile de inceput de saptamana.
La scoala are note bune, la concursuri la fel, invatatoarea mi-l lauda cat de minunat e, e placut de colegi, e invitat la toate zilele de nastere, merge des in vizita la diversi colegi, invita colegi acasa...nu-i un siguratic sa stea in vre-un colt nebagat in seama.
Cand iese de la scoala e vesel, dar cand ajungem acasa si da cu ochii de teme (care repet, le face foarte repede maxim 1 ora)...incepe iar cu forte proaspete: scoala e groaznica, ce viata e asta sa megi la scoala in fiecare zi, etc, etc...
Ziua lui favorita e joi, pentru ca vine weekendul.
Ziua cea mai rea e duminica, pentru ca incepe saptamana.
Duminica seara e ceva cumplit..imi vine sa fug in lumea larga sa scap de vaicarelile de inceput de saptamana.
La scoala are note bune, la concursuri la fel, invatatoarea mi-l lauda cat de minunat e, e placut de colegi, e invitat la toate zilele de nastere, merge des in vizita la diversi colegi, invita colegi acasa...nu-i un siguratic sa stea in vre-un colt nebagat in seama.
#27
Postat 01 martie 2011 - 20:16
Este chiar dificil sa-ti dai cu parerea...dar, in fond, poate ca gasesti vreo utilitate.
Cricor, cred ca fiul tau exploateaza situatia pe care ti-o creaza. Adica, pe scurt, cred ca-i place "cum faci" cand iti spune ca nu mai vrea la scoala. Pornita pe un fond real (invatatoarea din prima clasa), cand probabil te-a vazut implicata, te-ai zbatut, l-ai mutat la alta clasa, probabil ca ai fost protectoare, compatimitoare, etc (de, ca o mama), situatia tinde sa fie prelungita, chiar daca conditiile nu mai sunt aceleasi. Daca ar detesta scoala, s-ar vedea la rezultate, dar acolo spui ca nu-s probleme...
Eu cred ca majoritatea copiilor ar unge scoala cu slana ca s-o pape cainii, asa a fost si asa va fi, dar sa urasti scoala si sa ai rezultate foarte bune, e neobisnuit.
Ce as face eu: as incepe sa ignor mesajele lui in care se plange (gradual) si, cand n-as putea ocoli momentul, as bate moneda pe faptul ca scoala este obligatorie pana la un moment dat, dupa care e optiunea fiecaruia. In fine, usor-usor as parea din ce in ce mai putin receptiv la vaicarelile lui, nu m-as arata afectat, as trece cu zambetul pe buze. Daca m-ar inghesui, ca nu-l mai ascult, ca nu ma mai intereseaza, l-as lua in brate, da, desigur, sunt alaturi de tine, dar stii...toti copiii fac scoala, asta e...si iar as fi absent.
Adica ma gandesc ca, poate, faci prea mare caz de aceasta "suferinta" a lui...si ii place chestia asta.
Rufus, Tora si iadele Retrospectiva 2008 Retrospectiva 2009 Retrospectiva 2010
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Cricor, cred ca fiul tau exploateaza situatia pe care ti-o creaza. Adica, pe scurt, cred ca-i place "cum faci" cand iti spune ca nu mai vrea la scoala. Pornita pe un fond real (invatatoarea din prima clasa), cand probabil te-a vazut implicata, te-ai zbatut, l-ai mutat la alta clasa, probabil ca ai fost protectoare, compatimitoare, etc (de, ca o mama), situatia tinde sa fie prelungita, chiar daca conditiile nu mai sunt aceleasi. Daca ar detesta scoala, s-ar vedea la rezultate, dar acolo spui ca nu-s probleme...
Eu cred ca majoritatea copiilor ar unge scoala cu slana ca s-o pape cainii, asa a fost si asa va fi, dar sa urasti scoala si sa ai rezultate foarte bune, e neobisnuit.
Ce as face eu: as incepe sa ignor mesajele lui in care se plange (gradual) si, cand n-as putea ocoli momentul, as bate moneda pe faptul ca scoala este obligatorie pana la un moment dat, dupa care e optiunea fiecaruia. In fine, usor-usor as parea din ce in ce mai putin receptiv la vaicarelile lui, nu m-as arata afectat, as trece cu zambetul pe buze. Daca m-ar inghesui, ca nu-l mai ascult, ca nu ma mai intereseaza, l-as lua in brate, da, desigur, sunt alaturi de tine, dar stii...toti copiii fac scoala, asta e...si iar as fi absent.
Adica ma gandesc ca, poate, faci prea mare caz de aceasta "suferinta" a lui...si ii place chestia asta.
Rufus, Tora si iadele Retrospectiva 2008 Retrospectiva 2009 Retrospectiva 2010
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
#28
Postat 02 martie 2011 - 15:17
Da Rufus, m-am gandit si la asta, ca poate atitudinea mea ii hraneste plangerea asta continua despre scoala. In ultima vreme incerc sa nu-i mai iau in semana chiar totul, sa par mai indiferenta...nu vad inca un rezultat notabil.
Grija mea cea mare e sa nu ignor ceva care poate avea consecinte mai tarziu ... abandonul scolar.
Cel mai mult cred ca-i displac temele. Probabil ca daca nu ar avea, ar fi mult mai bucuros sa mearga la scoala.
Grija mea cea mare e sa nu ignor ceva care poate avea consecinte mai tarziu ... abandonul scolar.
Cel mai mult cred ca-i displac temele. Probabil ca daca nu ar avea, ar fi mult mai bucuros sa mearga la scoala.
#29
Postat 02 martie 2011 - 15:56
Pai nu ignori nimic...numai dai impresia. Sigur ca nu-ti permiti sa nu fii atenta.
Rufus, Tora si iadele Retrospectiva 2008 Retrospectiva 2009 Retrospectiva 2010
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Rufus, Tora si iadele Retrospectiva 2008 Retrospectiva 2009 Retrospectiva 2010
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
#30
Postat 15 aprilie 2011 - 19:03
Citat: |
citat din mesajul lui Cricor Da Rufus, m-am gandit si la asta, ca poate atitudinea mea ii hraneste plangerea asta continua despre scoala. In ultima vreme incerc sa nu-i mai iau in semana chiar totul, sa par mai indiferenta...nu vad inca un rezultat notabil. Grija mea cea mare e sa nu ignor ceva care poate avea consecinte mai tarziu ... abandonul scolar. Cel mai mult cred ca-i displac temele. Probabil ca daca nu ar avea, ar fi mult mai bucuros sa mearga la scoala. |
parerea mea e ca trebuie sa afli cauza adevarata pt care crezi ca nu vrea la scoala. ce zice ca ar face daca ar sta acasa?
daca acasa sta multe ore pe game-uri la computer, insemna ca are un fel de adictie.
game-urile duc la cresterea adrenalinei si ii da o senzatie care nu o poate gasi in alta parte si de aceea scoala, temele i se par plictisitoare.
michelle