13 raspunsuri la acest subiect

[enachescug]

Va rog am si eu nevoie de niste informatii pe care nu am de unde sa le gasesc repede.
E vorba de examenul de doctorat.
Imi spuneti va rog, din experienta proprie sau din auzite, cam ce se face pe partea de "protocol" la acest examen? In Romania, bineinteles.
Ma intereseaza mai ales daca se obisnuieste sa i se dea profesorului coordonator un cadou. daca da, cam ce, cam de cat?
Si la sustinerea examenului se da o masa sau ce??
Orice informatie despre fata nevazuta a doctoratului imi va fi extrem de folositoare!!!
Va multumesc.

[xenocid]

Scoala doctorala
Autor: Codrin Liviu CUTITARU
Data publicarii: 21/02/2007

Povestea care urmeaza (relatata mie chiar de protagonist) s-a desfasurat in februarie anul trecut, cind fostul meu coleg si-a sustinut, finalmente, teza de doctorat.
M-am intilnit, zilele trecute, cu un fost coleg de scoala, astazi universitar in domeniul aeronautic. Cred ca simpla mentionare a profesiei v-a spus deja ceva despre personajul in discutie. Omul este un savant autentic si a fost asa de cind il cunosc, adica de pe bancile gimnaziului. Pe atunci rezolva instantaneu ecuatii imposibile, ce ne dadeau noua, celorlalti, cosmaruri teribile. Stia principii sofisticate de functionare a unor motoare supersonice si inventa diverse mecanisme de propulsie, speriindu-si profesorii si prietenii. Ca toate geniile insa, la sport, suta mereu pe linga minge, avea ochelari cu dioptrii mari, mergea sleampat, purta ciorapi desperecheati si nu se bucura de succes la fete. Intr-un cuvint, era un "Dexter" al comunismului tirziu. Lumea ii prevedea un viitor luminos si, in principiu, avea dreptate. Fostul meu coleg primeste azi oferte tentante de la corporatii aeronautice transatlantice si chiar de la NASA. Idealist si absorbit de inventiile si proiectele lui, el nu le prea acorda totusi atentie, mizind nu atit pe bani, cit pe Marele Motor (auzindu-l cum vorbeste, traiesti senzatia ca se refera la un perpetuum mobile din imaginarul tehnic renascentist). Sint, desigur, si dezavantaje. Aeronautica se afla, ca interes si performante, in cadere libera, in Romania actuala, studentii sint extrem de putini, iar finantarile (universitare) clipesc, de mult timp, pe lumini de avarie. Colegul meu locuieste intr-o garsoniera confort doi, nu are familie, refuza comoditatile de orice tip si s-a inconjurat doar de carti, computere si machete tehnice. As putea observa - fara teama de eroare - ca s-a alienat in sens superior, devenind un Einstein inadaptat la rigorile existentei imediate.
Povestea care urmeaza (relatata mie chiar de protagonist) s-a desfasurat in februarie anul trecut, cind fostul meu coleg si-a sustinut, finalmente, teza de doctorat. Spun "finalmente", intrucit omul - super-scrupulos, absorbit etern in calcule si probabilitati - a aminat impardonabil aceasta formalitate academica, ajungind sa-si exaspereze coordonatorul. La limita limitei, adica acum fix un an, tinarul lector a pus pe masa un tratat de aeronautica, inchizind gurile tuturor circotasilor. De teama unor imprevizibile evenimente, conducatorul de doctorat a intocmit iute comisia, a simplificat birocratia si l-a impins pe erou, cu oarece impacienta, catre ziua sustinerii. Aceasta a cazut pe fond de nameti si geruri ucigatoare. Iesit din calculele siderale, amicul meu s-a vazut confruntat cu brutalitatea lumii reale, neconcesiva cu savantii, dupa cum bine stiti. A descoperit, cu nedisimulata oroare, ca trebuia sa se ocupe de aranjamente foarte concrete, pentru care nu avea "pregatire" si nici macar "organ", dupa cum afirma el insusi in prezent. In comisia de doctorat sint membri profesori de la mai multe universitati din tara, de ale caror cazare si confort, pe perioada sustinerii, candidatul trebuie sa se ocupe nemijlocit. Fericitul eveniment se serbeaza, in final, cu o "agapa", intrata - indubitabil - in sarcina aceluiasi brav doctorand. Mai mult, traditia cere ca, la despartirea de universitarii calatori, proaspatul doctor sa le ofere o amintire, o atentie inofensiva, menita sa proiecteze momentul in vesnicie. Bulversat, colegul mentionat - caruia, ca sa fim sinceri pina la capat, si achizitionarea unei piini ii punea probleme majore - trecu prin iad pentru a se ocupa de toate detaliile. Le rezolva cum putu mai bine. Inchirie o masa la un restaurant mai ieftin ("neprivatizat", l-a caracterizat el, desi nu prea stiu ce a vrut sa spuna), bugetul nepermitindu-i nici cel mai mic exces, si cumpara cinci sticle de sampanie (drept cadou simbolic, de sfirsit), cite una pentru fiecare referent. Alese o marca mai ieftina (cea mai ieftina, de fapt), care-l impresionase prin modul de prezentare a sticlei (aceasta era invelita intr-o hirtie multicolora, ce atragea imediat privirea). Isi pregati costumul bun si se prezenta, in ziua cu pricina, la apelul furcilor caudine.
Nu vreau sa insist asupra unor amanunte care alcatuiesc, de regula, o zi proasta din viata oricarui individ. Totodata, nu vreau sa credeti ca s-a intimplat atunci ceva cu adevarat groaznic. Nicidecum. Personajul nostru a luat doctoratul cu brio (nici nu se putea altfel), iar comisia (formata, pe linga conducator, dintr-o doamna taciturna si trei domni destul de insipizi, cu o exceptie poate - un batrinel genialoid, personalizat de aerul gen "profesor distrat") s-a dovedit extrem de amabila si toleranta cu stingaciile lumesti ale tinarului savant. In ciuda frigului de afara, nu au dorit nici ceai, nici cafea (colegul meu le-a baut pe toate, pentru a nu lasa urme de "festin", urme ce l-ar fi infuriat iremediabil pe seful de Catedra; cu ocazia ingerarii masive a lichidelor respective, el a descoperit si misterul refuzului distinsilor profesori: atit cafeaua, cit si ceaiul fusesera preparate execrabil, protagonistul neavind, cum spuneam, "organ" pentru maruntisurile existentei si nici coechipier feminin pentru ajutor in asemenea situatii). Ulterior, profesorii au acceptat insa invitatia la masa, intrucit nimeni nu era pregatit sa porneasca la drum pe nemincate. Au mers prin nameti si ger (de unde masina?), aterizind, intr-un final, in pub-ul unde colegul meu pregatise elementele "ospatului" (intre altele, trebuie sa zic faptul ca, purtat de evenimente, piscat de frig si atacat de multitudinea de lichide inghitite, savantul nostru aeronaut simtea o presiune gigantica in abdomen, cautind disperat o forma de eliberare). Comisia s-a asezat la masa, iar oficiile de gazda si organizator nu au permis noului doctor vreo clipa de intimitate. A scos darurile simbolice si le-a oferit distinsilor oaspeti, exprimindu-si gratitudinea pentru efort. Acestia au luat sticlele de sampanie (colorate feeric), cumva ezitant, si au multumit vag deconcertati. Abia acum prietenul meu observa un detaliu ce-i scapase atunci cind cumparase buclucasele "spumante". Coloritul viu al hirtiei de ambalaj reprezenta, in realitate, imaginea unui cunoscut personaj de desene animate. Ce sa fi cautat el acolo? se intreba aeronautul, in timp ce o crunta banuiala incepuse sa-i devasteze sufletul (revenit cu disperare a doua zi la magazin, banuiala i se confirma: sticlele in cauza contineau un suc ieftin, din coloranti, imbuteliat ca "sampanie pentru copii", adica licoare de servit la petrecerile de la McDonald's pentru prescolari).
Chelnerul cu fata de primat prelua comanda cu plictis, aruncind doar o privire malefica "profesorului distrat" care repeta (e drept, cam deranjant): "Eu vreau tiorbica!". Intorcindu-se cu bauturile (clipocitul lichidelor in pahare il facea pe amicul meu sa tremure din toate incheieturile, de parca s-ar fi aflat intr-un sadic exercitiu psihedelic, de rezistenta la presiune), sinistrul waiter at the table auzi iarasi propozitia obsedanta - "Tiorbica! Aduteti-mi tiorbica!". Tinarul savant avu senzatia ca aude scrisnetul animalic de dinti al ospatarului descins din arborele evolutionist darwinian. Se bau in tacere, eroul adaugind volens-nolens material suplimentar de tortura in complicatele mecanisme renale - se vede, uneori, mai rebele decit sistemele de propulsie aeronautica. Chelnerul sosi cu farfuriile aburinde, pline de un lichid colorat incert. Observindu-l, cu nebanuit ochi de soim, "profesorul distrat" striga deodata: "Am uitat sa va tspun, dar eu nu mai vreau tiorbica!". Chelnerul strinse bestial farfuria in mina, introducindu-si degetul mare pina la jumatate in supa si, tocmai cind se pregatea sa o arunce in cap batrinelului, doctorul in aeronautica tipa: "O vreau eu!". Inghiti lacom doua castroane cu ciorba si se ridica apoi, cu mina intre picioare pentru a galopa catre locu

[lilianasoare]

Senzationala relatarea domnului Cutitaru.
Acum, on-topic, participand la cateva sustineri de doctorat, am observat ca se organizeaza o masa festiva dupa, la catedra sau la un restaurant. Deh, obiceiul pamantului! Nu stiu nimic insa de cadouri date coordonatorului sau membrilor comisiei, oricum mi se pare cam...jenant. Acum depinde de coordonator. Am auzit de persoane care, realmente, te storc de bani. Eu am noroc de un coordonator la polul opus. Cand am vrut sa-i dau o sticla de vin scump, adus din afara, mai ca nu mi l-a varsat in cap. Si cand te gandesti ca i-l daruiam din tot sufletul...
Cred ca cel mai bine ar fi sa te documentezi direct de la cei care si-au sustinut doctoratul cu respectivul profesor, ei stiu mai bine cum stau lucrurile. Sau, daca ai curaj, poti sa-l intrebi pe profesor!?

Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori

[aschiutza]

Articolul e de milioane . Treaba cu agapa e obiceiul pamintului si in alte tari. Numai ca in Germania fiecare se intinde cit il tine buzunarul si gata. Eu am avut sandwichuri frumos facute si ornate la cantina facultatii si nu a tusit nimeni , inclusiv profii (aici sunt invitati nu numai profii ci toti din grupul de lucru si cei care au venit la sustine = asemanator cu agapele in cadrul catedrei, asa cum le-am prins pe vremuri la Fac. Bucuresti)... Acu sunt unele grupuri in care se angajeaza firma de catering, sa te tii la buzunar! Cadou le-am facut doar lucrarea tiparita si cu autograf!

Ah si obiceiul cel mai intilnit aici e palaria de doctor, facuta de catre colegi umoristic si garnisita cu intimplari sau cu imagini de hobby ale proaspatului doctor! A mea palarie a fost cam fara sare si piper, a sotului e haioasa rau .

------------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

[hristina]

E vorba de un examen din cele anterioare sustinerii tezei, din cele ce fac parte din programul de pregatire sau de cel de sustinere a tezei?
Ca sunt obiceiuri si obiceiuri!

Kasi si Victoria

[ruxij]

Am si eu experienta asta, ca mi-am dat toate examenele si referatele de doctorat in Romania, doar ca n-am sustinut teza si am abandonat doctoratul de acolo ca sa incep altul in America. Asa ca din cate stiu eu, la examene se dau niste fursecuri, pateuri si sucuri, care se pun pe masa comisiei.
La sustinerea doctoratului se face o petrecere maaaare si de regula cam scumpa. "Pe vremea mea" aceasta nu se facea la restaurant, ci chiar in laboratoarele din institut/universitate. Cu sandvisuri, icre, mezeluri,chestii din astea. Acum s-or fi ajuns si s-o face la resto. Nu se dau cadouri din cate stiu eu, dar mai stii, depinde de profesor.

Aici nu se face nici un fel de chef, nici un fursec, nici o maslina, nika. Iti poti chema prietenii tai la bauta daca ai chef, dupa ce iti pui roba la graduation.:)

[Sabina]

la noi la examene/referate etc nu se face nici o tratatie!!

Totul e pe bune, ca une xaamen obisnuit.

la final, unii fac masa in sala unde se da exasmenul(sala mica de concerte, decio e loc), altii prefera reestaurant.

Unii fac a;tfel: o mica tratatie la fata locului si restaurant cu membrii comisiei dupa.

Eu tocmai ce-am intrerupt pt un an, asa ca mai aman momentul zet



______________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

______________



Sabina si Sofia Galagia

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[copiloi]

Sotul meu a oferit tratatie si dupa fiecare referat sustinut (3 la numar). Totul s-a tinut in sala unde a avut loc si sustinerea.


Alina

[enachescug]

Multumesc mult!
Am inteles cum sta treaba.
Fara atentii, doar restaurant dupa!
E OK?????

[meb]

Obiceiurile difera de la o universitate la alta, de la o catedra la alta. Cel mai bine ar fi sa-l intrebi direct pe conducatorul de doctorat, tinand cont ca si referentii sint intr-o oarecare masura amicii lui. Acum referentii sint platiti pt referaratele pe care le fac, nu mai e cum era odata. 75 la suta din taxa pt sustinere pe care o plateste doctorandul se duc la referenti, la mine au fost platiti cu cate 1.7 milioane, acum 3 ani. Dar am facut si bufet si le-am oferit si cadouri, cate un volum cu reproduceri picturale (teza avea legatura cu pictura), mi-a adus o prietena din stainatate cu 15 euro volumul. A doua zi dupa sustinere am invitat coordonatorul cu sotia la resto, i-am mai multumit o data, el mi-a facut un laudatio
Cam atat. Iar sustinerea propriu zisa a fost ca un examen, dar cu dezbatere. Fara protocoale in timpul, fara filmari si alte chestii din astea. Iti urez mult succes, cum se zicea odata

meb