37 raspunsuri la acest subiect

[lbelciug]

Am gasit-o, asa ca mai avansez povestirea cu o zi. Mica, sper sa fii multumita. Te incurajez sa ne descrii frumusetile Croatiei pe care le-ai admirat din barca!
---

Sfatuiti de o localnica, de la plaja Slovenska din Budva am urmarit indicatorul catre manastirea Podmain, zona mai putin "calcata" de turisti si am inceput sa cautam cazare. Dezamagire totala! Camere libere erau, insa nimeni nu dorea sa inchirieze pt mai putin de 7 nopti, in timp ce noi vroiam doar 3. Pretul normal pt o camera dubla in Budva este de 20 eu, insa chiar si cu 30-35 euroi tot nu vroiau sa ne primeasca. Ulterior o proprietareasa (care ne-a cerut 50 eu pe noapte!) ne-a explicat motivul refuzului: sezonul adevarat dureaza in Budva doar o luna, 20 iulie-20 august si nu vor sa-i rateze pe clientii care vor sa petreaca un sejur si deci sa plateasca mai mult ca noi.
Epuizati de oboseala caldurii si de lungile cautari am acceptat sa dormim in casa unor batrani intr-o camera f. modesta, dar ca oameni au fost primitori si placuti.

Ziua a-7-a

Imi doream de multa vreme sa ajung in Croatia si speram sa putem sta 1-2 zile in Dubrovnik. Dezarmati insa de greutatea cu care am gasit cazare in Budva, am horatat sa nu mai dormim la Dubrovnik ci sa facem o excursie de o zi pana acolo, mai ales ca ne desparteau doar 150 km. Distanta era mica, numai ca la vama am prins o coada mare de masini si am pierdut cca 2 ore.

Dubrovnik - Cetatea Sfantului Vlaho


Cunoscut ca “perla Adriaticii”, Dubrovnikul este unul din locurile unde se pot intalni oameni din toate colturile lumii. Orasul iti da niste senzatii cu adevarat frumoase, atat in interiorul cetatii, pe ziduri cat si pe mare. Orasul Dubrovnik se intinde pe toata culmea care inconjoara cetatea: fermecator, nu intamplator cea mai atragatoare destinatie turistica de la Marea Adriatica dupa Venetia.
Undeva la cativa kilometri de localitate, cocotati pe un munte,admiram peisajul localitatii cu adevarat unic – ti se taie respiratia de atata frumusete. Ne-am oprit de cateva ori sa facem poze, pana sa intram in Dubrovnik.

Strans incorsetate de ziduri impresionante, o aglomerare de cladiri din piatra ocru cu acoperisuri de tigla rosiatica, este inprejmuita din trei laturi de albastrul Adriaticei in care lenese se rasfata in soare cateva ambarcatiuni cu panze! Este o priveliste de nota 10 la superlativ!
Dupa ce am parcat masina (2 euro/ora) am pornit la pas, pentru a explora orasul vechi. In drum spre acesta un lucru vreau sa mentionez, nu am vazut nicaieri atatea hoteluri de 5 stele cate am intalnit pe 800 metri in Dubrovnik, primul dintre acestea fiind Hilton Imperial!
Dubrovnik a fost fondat prin unirea a doua mici orasele: Ragusa, initial Laus (numele vine de la cuvantul latin pentru Stanca) care era o mica insula inatacabila ce oferea adapost pentru refugiaii italieni; si Dubrava (denumit dupa cuvantul slavic dub care inseamna Stejar). In prezent are cca 45.000 locuitori dar, desi este un oras mic, a dat culturii croate cativa poeti si scriitori renumiti pe plan national. Numele lor, fireste nu l-am retinut.
Orasul vechi este deosebit. In spatiul Adriaticei dupa Venetia cu siguranta este cel mai demn obiectiv de vizitat. Din pacate in dupa un cutremur devastator in care au pierit 5000 de suflete, infatisarea orasului-republica s-a schimbat, in sensul ca in locul caselor cu ornamente in stil gotic s-au construit in general cladiri in stil baroc, toate semanand una cu alta, mult mai sobre si simple. Totusi impresia generala este deosebita, un oras din piatra, pigmentat ici colo cu elemente de arhitectura pur gotice de o frumusete aparte si elemente baroce si neoclasice, cu stradute inguste si piete amintind de Italia. Orasul a inflorit si s-a dezvoltat tocmai pentru ca era predominant italienesc, insa localnicii nu ar recunoaste acest lucru.
Gasim mentionat pe placute ca in timpul razboiului civil din fosta Yugoslavie, muntenegristii si sarbii au bombardat cetatea distrugand multe din acoperisurile cladirilor, ulterior re-construite. Ulterior l-am intrebat pe amicul nostru sarb De CE, iar el a dat din umeri zicand ca a fost o decizie politica care nu a avut legatura cu dorinta co-cetatenilor lui.
In loc sa platim 10 euro cat costa o plimbare pe zidurile fortaretei, cu aceasta suma am vizitat Muzeul Marinei care pune pe scena o istorie a marinei din Dubrovnik si pe cel al rectorului, un soi de Muzeu al culturii in care am admirat mobilier din secolele 17-19, uniformele purtate de duci si membri ai Consiliului, articole de imbracaminte purtat de aristocratii vremii. Mai vizitam cea mai veche farmacie privata din Europa, care arata ca o farmacie normala, numai ca functioneaza in curtea interioara a unei cladiri vechi, vis-a-vis de biblioteca la fel de veche. Ne racorim in apele fantinilor de la intrarile in cetate, intram in diverse magazine, inclusiv de haine, dar preturile sunt in medie de 1, 5-2 ori mai mari decat in Bucuresti.
Mi-a placut acea zi in Dubrovnik, va ramane in memoria mea ca o zi speciala, aparte, dar cu toata frumusetea si farmecul acestui loc nu cred ca voi mai reveni aici chiar daca nu l-am vizitat in intregime. O data a fost de ajuns!



Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

[karfe]

Liviana ,pacat ca nu ai facut si turul zidurilor.Este SUPERB!
Initial am zis si eu ca nu merita.
Dar parca nu a costat 10 euro.era mai putin.stiu ca Farmacia era aproape 2 euro.
Am vazut aproape jumatate din Europa si Dubrovnik-ul este in top.
astept cu nerabdare ocazia sa ma reintorc acolo.

[crista-s]

Poate trece vreun moderator pe aici si pune (si) acest subiect in topul celor "fierbinti" caci ar fi mare pacat sa se piarda printre alte discutii pina la vara viitoare

[mica0307]

liv mi-a placut tare descrierea Dubrovnik-ului...asa l-am vazut si eu. Ati mai vazut ceva in Croatia?...asteptam continuarea.



[mamica]Mica si Maya Alexandra (10 mai 2007)





Sonia/ 1 anisor...de Maya

Poze/Poze intalnire

Filmulet/Maya rade in hohote

[lavi02]

Da, mare pacat ca nu ati dat turul zidurilor, dupa parerea mea turul zidurilor inseamna inca o data farmecul Dubrovnik-ului.

[lbelciug]

karfe, noua ni s-a parut nejustificat de mult 10 eu/persoana si oricum era o caldura groaznica, te topeai sa stai atata la soare. In dreptul Muzeului Marinei am admirat putin de pe ziduri portul cetatii, era chiar si un meci de polo la care lumea casca gura.
Mica, nu, atat am vazut din Croatia, practic am stat doar juma' de zi acolo.
Urmeaza sa va povestesc despre croaziera de o zi in golful Kotor.

Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

[lbelciug]

Ziua a-8-a

Desi sunt locuitori ai unei tari mici, sarace si muntoase, avand frumusetea locurilor ca principala avutie nationala, muntenegrenii par ferm hotarati sa intoarca spatele trecutului lor istoric alaturi de Serbia si sa sara in bratele Europei. Muntenegru este singura tara care a adoptat euro ca moneda oficiala, desi nici nu face parte din Uniune si nici nu pare sa aiba curand sanse sa adere la ea; fata de preturile din Dubrovnik, preturile din Muntenegru/Budva par amuzant de mici.

Categoric muntenegrenii stiu cum sa atraga turistii si cum sa castige de pe urma lor.
Pe faleza din Budva exista o multime de standuri de la care se pot cumpara bilete pentru croaziere cu vaporasul sau cu autocarul in diferite locuri cu atractie turistica: catre Manastirea Ostrog, catre Dubrovnik, catre Albania (“The last secret”-ul de care ziceam inainte). Noua ne-a facut cu ochiul croaziera de o zi in Golful Kotor care cred ca e si cea mai frumoasa din cele ofertate.

Croaziera pe Golful Kotor (Boka Kotorska in limba slava)

Incantati de perspectiva zilei, ne prezentam punctuali la statia Olimpia Express din centrul Budvei unde soseste autocarul ce ne duce in Tivat. Aflat la 25 km de Budva, Tivat este una dintre cele mai noi si prospere statiuni muntenegrene, fiind foarte populara pentru portul sau pentru iachturi de lux, dar si pentru numeroasele atractii turistice din imprejurimi, cetati si cladiri cu arhitectura medievala. Din pacate pe drum incepe o ploaie teorentiala, insa ghidul ne linisteste (in sarba si rusa ) ca acest lucru nu va opri excursia si ca detaliile le vom afla de la capitanul vaporului. Zis si facut, ajungem in Tivat si ne urcam rapid in vapor, imbulzindu-ne catre locurile din restaurant, unde ploaia nu ajunge. Auzim voci romanesti in zona si ne bucuram, doamna din fata noastra e romanca insa nu schiteaza nici un gest si trage cu urechea la ce vorbim.

Nu degeaba se zice ca Golful Kotor este unul dintre cele mai frumoase golfuri din lume: peisajele sunt superbe, pe vreme insorita sau ploioasa, admirat din masina sau de pe vapor. A doua varianta as zice insa ca e ideala pentru a admira in voie toate detaliile.

Ghida, o tanara poliglota, ne transmite si in engleza informatii importante despre tot ce vedem, in prima etapa parcurgem malul din stanga al golfului, urmand ca la intoarcere sa mergem pe dreapta. Vremea tine cu noi, cerul se limpezeste si in timp ce admiram statiunile Igalo si Herceg Novi, soarele incepe sa straluceasca. Bastioanele vechi, de aparare, se vad de pe ambele maluri, alaturi de tunele si submarine ramase de pe vremea razboiului. Ajungem la intrarea in golful Kotor dinspre Marea Adriatica si aflam ca excursia la Grota Albastra (3 eu/pers) nu se poate face din cauza valurilor care ar putea crea greutati barcutelor. Trebuie sa mentionez ca apa in golf este mereu linistita, insa in larg e mult mai agitata la vant – ghida ne informeaza ca desi le plac banii, cei care ne-ar fi asigurat transportul pentru a vedea magnifica culoare azurie a apei din grota, au anuntat ca e prea periculos ca sa ne duca. Dezamagirea trece insa cand vaporasul opreste si suntem invitati sa facem o baie in timpul unei pauze de o ora. La cca 100 metri se vede malul si o mica insulita cu fortaretele care pazeau candva intrarea in golf. La inceput timizi si apoi din ce in ce mai curajosi, ne avantam in apele ca cerneala si inotam in jurul vaporasului. Ca o veritabila brailenaca ce sunt, nu scap ocazia de a inota pana la mal. Ii fac cu mana sotului si ma grabesc catre vaporas, nu de alta dar costumul trebuie sa fie uscat ca sa pot intra din nou in restaurant.
Coninuam pe celalat mal al golfului, admiram vila de vacanta a lui Tito - fostul presedinte sarb – servim pranzul pe vapor si facem o alta pauza pe insula unde se afla bisericuta romano-catolica Lady of the rock. Micuta, insula este artificiala, are forma de vapor, biserica fiind singura cladire de pe ea. Legenda spune ca pe 22 iulie 1452, marinarii zonei au gasit pe o stanca icoana a Maicii Domnului. Dat fiind ca Ea e protectoarea navigatorilor, si-au format un ritual de a arunca cate o piatra in acest loc, la fiecare reintoarcere acasa cu succes din voiaje. Acest obiecei este inca actual, in fiecare an pe 22 iulie cand are loc Fasinada, oamenii aduc pietre cu barcile lor si le arunca in jurul insulei. In acest fel insula este conservata si potrivata impotriva distrugerii. Evenimentul local continua cu tot felul de concursuri pe teme marine, concerte muzicale si alte manifestari similare.
Intrarea in bisericuta costa 1 eu/pers si ghidul de aici ne da informatii intersante. Biserica are 68 icoane realizate de artisti locali si italieni din care cea mai lunga este The Death of the Virgin, are 10 metri. In biserica se mai pot admira tot felul de obiecte sacre, dar piesa principala este un tablou cu imaginea Sf Marii, cusut cu fire de aur si argint de catre o tanara in timp ce-si astepta iubitul. I-au trebuit 25 de ani ca sa-l termine, a folosit fire din proriul ei par (la inceput negru si pe urma din ce in ce mai carunt) pentru ca in final sa orbeasca. Cata putere si vointa iti trebuie sa faci asa ceva?
Spre dupa-amiaza ajungem in portul Kotor unde parasim vaporasul si vizitam cetatea veche localizata chiar vis-à-vis de port. Ghida ne insoteste si aici, ne arata cele mai faimoase cladiri ce au adapostit candva familii de italieni bogati, biserici si mici piatzete.

Inconjurat cu ziduri impresionante, de o marime mult mai mare ca cel din Budva, acest Stari Grad a fost initial constuit pe vremea cand aici era Republica Venetia, influenta italiana fiind predominanta in arhitectura cladirilor. Dotata cu multe terase, cafenele si baruri, restaurante si magazine cu haine sau suveniruri, cetatea veche este un punct de atractie pt foarte multi turisti, unul din evenimentele-"musca" fiind Summer Carnival cand cetatea primeste cca 30.000 turisti, adica de 2 ori populatia oraselului!

Dupa turul in cetate, ne rasfatam cu o inghetata bogata in fructe si ne reunim in grup, catre autocarul ce ne duce inapoi in Budva. La iesirea din Kotor, drumul trece printr-un un tunel de 1,6 km (!!) lungime sapat la baza unui munte – cata munca sa faci asa ceva!

Geografii spun despre golful Kotor ca in realitate nu este un golf, ci este cel mai sudic fiord al Europei, el fiind inscris in patrimoniul Unesco. Aici veti vedea o intindere de apa limpede ca smaraldul inconjurata din toate partile de munti semeti, cu siguranta spun mult prea putin fata de cat merita frumusetea neverosimila a locurilor. Daca ajungeti in Budva categoric nu ratati o croaziera similara cu a noastra, merita fiecare banut! (20 eu de pers)


Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

[lbelciug]

Ziua a-9-a

Vacanta noastra se apropie de sfarsit, dar inca nu e gata!
Parasim Budva si pornim pe ruta Cetinje-Podgorita (MN)-> Belgrad (Serbia). O data iesiti din statiune, drumul urca rapid cu serpentine la 360 grade si admiram din mers, muti, frumustea marii vazuta de sus. Mai departe drumul continua printr-un soi de canion al carui nume nu l-am aflat, strabatat de un rau cu ape verzi. Curbele continua si devin prietenoase doar atunci cand reusim sa depasim vreun TIR lenes, aflat in urcare sau in coborare.

Ajungem la Cetinje, veche cetate de scaun a lui Muntenegru, este considerat un oras-muzeu cu o imensa mostenire istorica, din pacate neglijat ca destinatie turista dupa al doilea rzboi mondial. Orasul are multe puncte de interes turistic, unul din ele fiind Manastirea Cetinje fondata in anul 1450. Din pacate, ne asteapta un drum lung de parcurs si nu e vreme de poposit sau vizitat. Ne propunem sa vizitam insa Manastirea Ostrog care se afla la stanga intrarii in Podgorita (capitala de-facto a MN) si pentru care facem o abatere de 100 km dus-intors de la traseul nostru.

“Cum este drumul pana la Manastirea Ostrog?” intrebam la benzinaria de la intrarea in Podgorita.
“Este bun, puteti merge cu masina”
“Din Budva ni s-a spus ca e prea periculos sa mergem pe cont propriu” ripostam noi
“Drumul e sinuos, dar nu e periculos, mergeti totusi cu atentie”

Convinsi ca ghizii turistici din Budva au vrut doar sa ne sperie, pornim catre Manastirea Ostrog. Impulsionati mai mult de intuitie decat de de indicatoare, la un mom dat sotul vede un echipaj de politie si opreste pentru a verifica daca mergem pe drumul cel bun. Politistul vede masina de Ro, dar ne abordeaza sever:
"V-a lasat bateria sau de ce ati oprit?"
Explicam despre ce e vorba si ne confirma ca putem continua. Parcurgem 42 km linistiti, dupa care face stanga - ultimii 8 km sunt parcursi pe un drum foarte ingust, cat o banda, nemarginit de stalpi sau balustrade desi in jos e prapastie. Intelegem acum ce au vrut sa spuna ghizii, dar pentru un sofer experimentat inatlnirea cu o alta masina din sens opus devine o aventura nu foarte periculoasa caci din loc in loc soseaua e lata cat sa poata trece 2 vehicule. Legendele spun ca pe acel drum nu s-au intamplat accidente pentru ca cei care trec sunt ocrotiti de Sf. Vasile, moastele acestuia gasindu-se la manastire.

Manastirea Ostrog

Este una dintre cele mai renumite manastiri ortodoxe, fiind cea mai vizitata din lume. Aici se roaga nu numai ortodocsi, ci si catolici si chiar si musulmani.
Fiind asezata pe o stanca aproape verticala a muntelui Ostrog, la o altitudine de 2.000 de metri, intr-un tinut stancos, manastirea adaposteste o tainica pestera, unde se odihneste un mare sfant: Sfantul Vasile de Ostrog. Din gura pesterii, o minunata priveliste se intinde sub ochii credinciosilor: valea Bjelopavlici.
Manastirea a fost intemeiata de catre Ierarhul Vasile, Mitropolit in Herzegovina, in cadrul secolului al XVII-lea. Acesta a murit la manastire in anul 1671, iar la cativa ani dupa aceea a si fost canonizat de catre Biserica si numit Facator-de-minuni. Trupul acestuia este pastrat intr-o racla frumos impodobita, in mini-bisericuta din pestera. Pentru mine acesta este al doilea sfant (dupa Cuvioasa Parascheva) cu moaste-trup intact pe care asez mana.
Pe platoul din varful muntelui sunt doar trei capele mici, sapate in stanca, pe locul fostelor pesteri si cateva incaperi in care pot fi gazduiti cativa pelerini. In capela minuscula in care este adapostit trupul Sfantului Vasile se tin slujbe doar la marile sarbatori din an si in zilele aniversare ale nasterii si mortii sale.

Revenim pe o ploaie teribila la intrarea in Podgorita si trecem prin centrul capitalei care ne lasa un sentiment de vechi. Drumul devine din nou ingust, strabatem zone muntoase, trecem tangential pe langa intrarea in faimosul Canion Tara. Mi-ar fi placut sa vizitam partea de nord-vest a Muntenegru, insa noi trebuia sa mergem catre nord-est. Celor care vin dinspre Timisoara, Arad le recomand sa nu rateze aceasta zona muntoasa pentru a vizita parcul national Durmitor. El atinge inaltimea de 2500m, este asemanator cu muntii nostri, dar mult mai arid din cauza climei, bun pentru trasee si pentru schi iarna. Aici se pot vizita lacurile glaciare, cel mai cunoscut fiind Lacul negru, Crno Jezero. Cel mai spectaculos traseu insa este canionul raului Tara, cu o lungime de 78 km, el fiind cel mai adanc din Europa si pe locul 2 din lume, dupa Grand Canyon Colorado- atinge 1300m adancime si este de asemeni declarat patrimoniu natural Unesco. De mentionat ca pentru amatorii de rafting, acesta este cea mai populara distractie din Canionul Tara.

La ce relief este in MN, soselele sunt f bune, mai inguste ca-n Romania, dar fara gropi. Totusi soferii locali nu semnalizeaza, opresc fara motiv, te claxoneaza chiar de te vad strain si uneori merg incet fara sa-ti dea voie sa-i depasesti.

Ajunsi pe la orele 18 la vama cu Serbia intrebam vamesii cati km mai sunt pana la Belgrad si avem un shoc: 350km! Suntem deja obositi caci drumul prin munti pe distante de sute de km se simte!
Mai trecem prin cateva ploi si ceata groasa, localnicii ni se par prea lenti in masinile lor vechi, unii din ei trag pe dreapta brusc (vorba sotului: „au obosit psihic” ), se lasa seara si noi tot alergam. Solentzica noastra da un pic semne de oboseala, s-au dus discurile de frana si placutele scartaie. Caldura se inmoaie dar drumul e tot lung, parca nu se mai sfarseste, ochii ma ustura, doar tot mai buni sunt 4 in loc de 2! Il felicit pe sot cand ajungem in sfarsit la orele 0:30 in Belgrad – gazda noastra Ivan ne asteapta cu bratele deschise si noi se simtim in sfarsit in siguranta!
A fost cel mai greu drum ever: 750 km prin munti, intr-o singura zi!


Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)

[Alyna24]

O vacanta super ati avut!Bravo!Si super ai descris totul!Ai talent de scriitoare!



Intr-un tur mai lung vrem sa mergem si noi la anul cu masina dar cu siguranta si cu David!



Pupici.



Alyna @

DAVID(22 Aprilie 2007)

[lbelciug]

Mai am de scris ultima zi, inca nu e gata deci.
Cu copii mici, adica sub 7-8 ani nu recomand un asemenea circuit. E greu pt ei - la aceasta varsta nu li se pare interesanta decat joaca, nicidecum imbogatirea culturii. Eu aveam 10 ani cand am plecat in turul fostelor tari socialiste cu parintii si imi amintesc ca tot ma plictiseam in timpul orelor lungi de mers cu masina.

Liviana - mamica fericita a lui Matei (21.02.2005) si Bogdanel (30.05.2007)