Pe scurt, avem doi pui: Alex (baietelul) de 2 ani si jumatate si Aylin (fetita) de un an si jumatate. Suntem departe de orice ajutor, fara bunici, rude apropiate (cel putin din partea mea) si prieteni putini din lipsa de timp. Am incercat sa ii crestem cum putem mai bine, le-am oferit tot ce au avut nevoie, fara insa a ii ingropa in cadouri sau a le face pe plac la fiecare prostioara pe care o vroiau.
Cu Alex am stat acasa pana la un an, cand a trebuit sa il duc la gradi pentru ca mai aveam putin si nasteam pitica. Apoi am continuat sa stau cu cea mica acasa pana la 8 luni cand am gasit un job bun si a inceput si ea gradinita. Nu au dus lipsa de afectiune, nu au dus lipsa de atentie, si totusi sunt copii-problema.
Totul a culminat astazi, cand m-a sunat educatoarea de la gradi unde sunt amandoi ca nu ii mai poate controla. Dupa vacanta de iarna de 2 saptamani lucrurile s-au inrautatit. Aylin face o criza de nervi si plans la fiecare 10 minute, daca o atinge cineva, daca ii spune "hai la masa", daca... , daca... si pare ca se inrautateste situatia in fiecare zi. Acasa cere din ce in ce mai multa atentie, este plangacioasa, vrea tot timpul in brate si dupa ce a ajuns in brate vrea jos, mai da o tura si apoi iar in brate... am ajuns sa fac totul cu ea in brate, pentru ca nu vrea sa inteleaga ca sunt situatii in care trebuie sa o las jos pentru cateva secunde daca am nevoie de ambele maini (ca sa deschid o sticla sa ii dau apa de exemplu). Poate fi partial si de la un canin care iese zilele astea, dar de dormit noaptea doarme bustean, de mancat mananca ca de obicei si nu stiu pe ce sa mai dau vina.
Alex a inceput sa nu asculte, i se zice sa vina la masa si el zice NU si rade, minte cu nerusinare, da cu picioarele in copii, se poarta urat cu ei si le smulge jucariile din mana, tipa si urla indiferent daca are motiv sau nu, ii deranjeaza pe toti copii cu actiunile lui. Astazi, de exemplu, la pranz a asezat educatoarea saltelutele pe jos pentru siesta. Alex a inceput sa traga si sa arunce cu saltelutele, spunand ca nu vrea sa faca dodo (nici el si nici ceilalti copii). Este trimis sa reflecteze la ce prostie a facut si el tipa la educatoare, incepe sa dea cu picioarele in ea si sa faca crize de nervi.
Nu stiu cum sa abordez situatia. Am incercat sa tot gasesc scuze, motive pentru care sunt asa copii mei. Dar acum este momentul sa gasesc si rezolvari. Pentru ca acum nu mai este doar problema mea ca ei sunt asa, va fi si problema celor cu care vor sta cat suntem eu si sotul la servici.
Prietenii nostri nu ne intelegeau cand le ziceam ca nu face fata un adult la doi copii (ai nostri). Astazi educatoarea mi-a confirmat banuielile: a zis ca copii mei ar avea nevoie fiecare de cate o educatoare.
Noi nu suntem violenti, nici cu copii nici intre noi, deci nu aveau de unde sa vada violenta (ba chiar Alex refuza sa vada ceva mai dur la televizor, o secventa dintr-un film cu batai sau suspans, cere sa schimbam programul). Poate ca suntem putin nervosi, uneori obositi sau tracasati dar incercam sa nu ii respigem, sa le oferim ce au ei nevoie, sa nu tipam la ei. Ne coboram mereu la nivelul lor, le explicam la nesfarsit ce este bine si ce nu, ii laudam cand fac ceva bine, le dam dovezi de iubire (cred ca prea mult ii pupam si mangaiem tot timpul, ii alintam cu tot felul de nume haioase, facem jocuri zapacite impreuna). Ce mai, noi consideram ca avem cat de cat armonie in familie si ca nu este ceva ce i-a traumatizat sau sa aiba un exemplu negativ in familie.
Nu stiu incotro sa o apuc. Am citit articole despre psihologia copilului la varsta asta (eu insami am terminat facultatea de psihologie dar din motive nefericite nu am profesat), stiu ca au multe frustrari pe care nu le pot exprima, limbajul este o problema pentru ei, traind intr-un mediu trilingv (acasa - romana, la gradi - franceza, la televizor si cateva prietene de ale mele - engleza).
Incerc sa inteleg cum functioneaza creierasul lor, sa stiu incotro sa o apuc. Vreau sa ii crestem bine si frumos, sa devina adulti responsabili si de incredere.
Ajutati-ma putin, nu ii mai inteleg, nu ii mai pot stapani, nu stiu ce sa mai fac cu ei, totul mi se pare o lupta.
Monica + printesa Aylin Nicole (27 iulie 2007) + nazdravan de Alex (18 iunie 2006) + tati
"Happiness is nothing more than good health and a bad memory" - Albert Schweitzer