17 raspunsuri la acest subiect

[mikiion]

Monicutza hai sa spun ce cred si eu. N-am mult timp ca sunt la scoala, dar incerc sa scriu repede, pe tastatura franzuzeasca, asa ca iertati greselile. Mai ales ca sunt aici, ti-am vazut, din pacate doar o singura data, copii. Si ma pot pune in situatia voastra, dar la 1/2, ca am doar un puiut nascut in aceeasi luna cu Alex( pentru cei care nu stiu)



ce cred:

1. sa schimbi ritmul de viata, stiu ca nu se poate asa ca nu cred ca asta e solutia

2. gradinita- parerea mea persoanal, e proasta, ne-ai mai spus cate ceva la sezatoare si mie asa mi s-a parut.Chiar daca e la 7 acreditat tipa are prea multi copiii mici si nu face fata. Plus ca stiu sistemul, elimina copiii problema ca sa nu munceasca ea prea mult. Eu care am trecut prin mai multe gradinite, 2 in mediu familial plus 2 clasice, asculta ce-ti spun. Chiar daca nu vei mai avea la 7 cad, cauta o gradinita privata, la 35 de ex, cu rambursarea anticipata nu e asa grav. Dar care sa iti stimuleze copiii. Si sa accepte in plus comportamente firesti pentru vrasta lor. Mai tii minte ce probleme am avut cu Marc in sept-octombrie. Timp de 2 luni nu plecam de la gradinita fara critici. Nu stiu daca interventia lor, de genul dus la directoare si explicat cu blandete, pedepsit pe scaun-3 minute. s. a. a dat roade. Sau a fost doar o faza care a cam trecut. dar dupa 2 luni a trecut in extrema cealata. Daca ne certam( nu grav ci efectiv spuneam, nu ai facut asta cu un ton mai grav) Marc venea la noi si ne certa, ne spunea in franceza doux, doux.... Asa ca a trebuit sa fim atenti de tonul folosit. care pt. noi parea normal dar el il percepea altfel....

Iar apoi l-am mutat la alta gradinita unde pana acum nu am avut nici o problema de violenta....



Concluzia mea e asta, e o nesimtire din partea ei si o dovada de neprofesionalism si nestiinta pedagogica. Poate si separarea copiilor in gradinite diferite ar fi o solutie. Chiar daca ti-ar fi ma greu cu transportul lor.E si poate o metoda sa faca presiuni si sa justifice de ce va da afara si da locul la niste copiii mai putin dificil de crescut, ca sa aiba ea viata usoara.



Mai vrei sa vorbim?, iti dau numarul pe privat daca vrei. Parca il aveai pe cel de mobil, ti-l dau si pe cel de fix. Daca ai sti tu cat bine imi face cand vad la alti copii comportamentul lui marc, si-mi dau seama ca sunt absolut normale?



[montaj 2 Ani



[montaj 1 An

filme si poze 2006-2008

filme si poze mai 2008-



Virsta Marc

[mimitete]

monicutza_bb eu ti-as recomanda sa mergi la un psiholog specializat in copii mici ca ai tai. Macar pt linistea ta, poate doar iti spune ca e normal si iti da idei cum sa treci peste asta.

Vad ca fetele spun ca e ceva in neregula cu gradinita, se prea poate dar daca inteleg eu bine tu insati spui ca nu le faci fata si ca este greu de stapinit comportamentul lor din ultimul timp.

Eu as incerca sa incerc sa rezolv problemele one at the time si as incepe cu cel mare ca zic eu ca e mai usor, time out de 3 minute la el in camera pt comportament violent si explicatii la nivelul lui de ce nu e bine ce a facut.

Ati incercat sa angajati o baby sitter seara ca sa aveti si voi citev ore ale voastre (caci si stresul vostru isi spune cuvintul)? Ocazie cu care ai vedea cum se comporta copiii cu respectiva deci nu numai cu educatoarea? Poti sa incerci sa faci schimb de baby sitting cu o prietena care are si ea copii si in felul asta va oferiti una celeilalte ceva timp liber si ai si parerea altei mamici care nu vad ce interes ar avea sa nu-ti zica parerea ei sincera.

Mult curaj,

Mihaela

"Never argue with idiots cause they'll drag you down to their level and beat you with experience."

[nelia]

Monicutza, am citit de acum doua zile subiectul deschis de tine, dar in primul moment nu am stiut ce sa-ti spun. Eu am trecut cu Agata prin ce treci acum, apoi cu Tudora, dar ea a fost mai potolita, si vad ca si Lisandru a inceput sa se burice. Si cind ii apuca pe toti trei... si mai esti si obosit si stresat de alte probleme, pai nici cu un tub de distonocalm nu faci fata. Sfaturi nu-ti dau, ca nu am, dar pot sa-ti spun concluzia mea, de care sint sigura, dar cind sint obosita o uit. In primul rind e consecventa parintilor in a le cere copiilor sa faca ceva. La mine s-a potolit nebunia cind am fixat - impreuna: copii si parinti - un numar de reguli simple, cam aceleasi ca cele de la scoala si gradinita, privitoare la igiena, mincare, somn, lectii, strins jucarii, purtat cu copiii, in primul rind cu cei din casa. Regulile sint si pentru parinti, adica nu film cu impuscaturi inainte de a fi adormiti copii (v. tati), ordine pastrata in casa ca exemplu pentru copii (v. mami) samd. Aceste reguli, dupa ce au fost explicate de n ori, intelese si aplicate o data sau de mai multe ori, sub nici o forma, dar sub nici una, nu trebuie incalcate, pentru nici un motiv. Odata incalcata o regula din astea, se creeaza un precedent, de care copiii profita la maxim! Eu am ajuns la aceasta concluzie vazind cum am reusit sa impun regula spalat pe dinti, unul nu cricneste, e natural sa se spele pe dinti asa cum e natural sa manince, sa doarma, sa mearga la toaleta... Si am zis ia sa fac asa cu toate. Am avut o mare surpriza sa constat ca facind clare citeva reguli mari si late, de la care nu facem rabat, s-a facut liniste in casa! Eu credeam ca haosul venea din cine stie ce probleme serioase, demne de specialisti de renume. Eu nu spun ca poate nu ar fi bine sa duci copiii la un psiholog sau si mai bine, sa mergeti toti patru si sa vedeti unde e problema, sa rezolvati cauza ca sa inlaturati efectul. Dar pina atunci, fa ordine si fixeaza limite! Simple, clare, precise, pe intelesul piticilor... Si mai mult, toate acestea trebuie facute perseverent si insistent, ferm, dar cu multa blindete, cu un ton calm, cu zimbetul pe buze, ca de iubit sigur ii iubiti, deci nu se pune problema. Dar nu va lasati pina nu se face ceea ce trebuie sa se faca. Eu am renuntat la tot ce am incercat: pedepse, recompense, sistem de puncte (desi asta a mers un timp), numarat... time out mai folosesc, dar nu neaparat in camera si nu ca pedeapsa, ci le mai pun sa stea jos, linistite si sa vedem ce se poate face, de ce ne-am enervat, care e problema, de ce nu ne purtam asa cum ar trebui, ci urlam si facem crize si nu ne mai convine nimic. Pe linga consecventa, am mai observat ca lucratul la sensibilizarea si responsabilizarea copilului merge foarte bine. Un exemplu: s-a rezolvat cu lectiile Agatei doar in momentul in care fetita mea a priceput, sper ca o data pentru totdeauna, ca lectiile sint responsabilitatea ei suta la suta, cind a devenit constienta ca doar facindu-le si studiind cit mai mult si cu interes, poate progresa in acumularea de cunostinte si sa faca fata cerintelor de la scoala si din viata. Orice in afara de acest lucru (recompense etc.) nu a avut efect decit pe o durata scurta, pina se termina efectul recompensei primite, asteptind alta... daca nu venea, nu mai invata. Acum nu spun ca gata, s-a pus cu burta pe carte, dar oricum nu mai trebuie sa fac eu pe jandarmul si sa terminam fiecare seara cu lacrimi si nervi. Dar si eu ca parinte a trebuit sa accept faptul ca fata mea cea mare nu este si nu cred ca va fi vreodata o studioasa, oricit mi-ar fi placut mie. Tot ce am reusit si incerc sa pastram, sa o transformam intr-o regula pentru toata viata este sa-si faca temele cu constiinciozitate, sa citeasca macar citeva pagini pe zi in plus, sa faca putin, dar cu interes pentru ceea ce face, nu superficial, numai de gura mea. Si sa incerce sa se mentina cu notele si cu tot ce implica scoala si studiul in general, de fapt munca in sine, la un nivel acceptabil, de la bine spre foarte bine.

Bafta multa si daca vrei sa vorbim, stii numarul de telefon. Asa cum am spus, nu te pot ajuta cu sfaturi, ca eu insami caut si iar caut solutii adecvate. Dar putem face schimb de experienta... si daca vrei, chiar si de copii.

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Simplitatea in viata este adevarata libertate. (George Enescu)

[oanagabriela]

monicutza_bb, eu iti raspund din experienta altora, pentru ca eu am doar un copil si a fost in general f.cuminte si linistit...Am avut o colega la servici care are 3 copii, 2 baieti si o fetita. La un moment dat, unul din baieti (cel mijlociu) a devenit mai violent la gradinita (cam ca la tine) si au inceput plingerile de la educatoare. Ea a ales sa se duca la un psiholog ale carui sfaturi au ajutat-o f.mult sa treaca peste perioada critica. Sa stii ca psihologul i-a chemat pe ei la consultatii si nu pe copil...Le-a dat tot felul de sfaturi cum sa abordeze anumite reactii, cum sa gereze relatiile cu copiii etc. Asa ca, pe linga alte sfaturi de la mamici, poate folosi si cele ale unui specialist. Eu zic ca merita sa incerci. Iti doresc numai bine

Oana, mama lui Antonia

[AB]

Monicutza daca eu is nervoasa ai mei copii parca expres intind coarda. Si o faceau de mici. Acum sunt mai marisori tot mai reusesc sa ma pacaleasca sa-mi ies din papucei.

Ideea e ca acasa la ce ritm de viata aveti, copiii nu mai ce cauta sa vada film de actiune. Asta nu trebuie sa intre in raza lor vizuala. Si daca nu le place tot imita.
Si incercati sa-i obositi voi pe ei. Iesiti in wkd. O plimbare in aer liber la alergat liberi sa topaie cat vor. Apoi in masina. Dat in scaunele mancarea din termos, un drum mai lunguiet ca poate reusesc sa traga un pui de somn de vreo ora doua Alta plimbare, alta mancare la botul calului si back home sa ajunga deja dorminand. Sa-i dezbracati si puneti in pat.

In timpul saptamanii incearca ca atunci cand se ajunge acasa sa-i ajuti sa se destinda si sa se elibereze de energia ramasa. Si incearca sa fie destinsi acasa, sa se simta buricul Pamantului si sa se ajunga sa doarma bine.
Ca sugestie de program:
Fa-le o baita. Sunt mici ii poti lasa impreuna cu tine de veghe. Intre timp tati pune de o mancare usoara care sa nu necesite prea mult mestecat. Piureute de ceva cu bucatele de branzica moale... Stati fiecare pe langa un copil si puteti sa-i ajutati sa manance facand concurs. Un parinte si un copil si evident sa terminati in acelasi timp. Apoi bagati-va in patut cu ei la mijloc si fiecare sa asculte povestea preferata. Apoi un gadilat pe cinmste sau o bataie cu pernele si culcati-i la mijloc. Voi va prefaceti adormiti si vor adormi si ei.

Sunt mici se antreneaza unul pe celalt si parerea mea e ca-si depasesc pragul de oboseala si intra asa intr-o semi-isterie. Si ai mei o faceau si au doi ani diferenta.
Si voi sunteti obositi si probabil inca mai aveti sperante de a continua ceva din viata de adult. Uitati-o. Daca nu aveti nici un ajutor, noi la la 5 si 3 abia reusim o zi pe luna sa facem altceva decat copiii, dar am invatat sa facem multe lucruri placute si lor si noua.
Si cand sunt furiosi ajutati-i sa-si exprime furia:"Dai cu piciorul in usita... dai pentru ca... uff si mie imi vine cateodata, dar eu nu dau ca ma doare apoi si piciorul...Pe tine, nu?"

[valen]

Monicutza, din ceea ce scrii tu acolo, eu inteleg ca puii tai au mare nevoie de atentia voastra. Ines a mea (19 luni) este exact asa cum o descrii tu pe Aylin: caraita, maraita si lipita de gatul meu in permanenta; mai da 2 ture prin bucatarie, mai scoate un castron din dulap, mai pune o cizma in cutia cu ceapa,mai arunca niste haine din sifonier la gunoi si se mai lipeste putin de mine. Daca incerc s-o pun jos zici c-o pic cu ceara. A avut o perioada de vreo 3 luni in care a trait cu lapte, struguri, paine si aer.Imi venea sa ma sinucid.
Nu face nimic din ceea ce-i spun, ba din contra, stie unde nu are voie si...acolo se duce. Mai nou imi zice "'as-o mamiiii !!" (adica s-o las in pace). Stii ce-am constatat? ca atunci cand sunt foarte obosita si nu am deloc rabdare cu ea, ii cer sa faca lucruri pe care stiu ca nu le poate face apoi ma supar, ea plange si uite asa imi spun ca am un copil imposibil, greu de stapanit. Cand sunt calma si relaxata si cu chef de joaca, mi se pare ca am un copil care face exact ceea ce trebuia sa faca la varsta lui adica sa exploreze si sa-mi testeze reactiile si uite asa, desi ea face acelasi lucru in fiecare zi, eu o etichetez in functie de starea pe care o am. La cine e problema deci, la mine au la ea?
Dac-o tin in brate cand cere, apai totu-i minunat, daca ne alergam toate 3 prin casa e fericita nevoie mare, daca ii spun ce mult o iubesc si-o dragalesc atunci cand plange, se mai linisteste, deci vrea sa-i arat in permanenta c-o iubesc, indiferent ce face si cred ca acelasi lucru se intampla si cu puii tai.

Nu stiu cum sunt ai tai dar fetele mele, luate fiecare separat sunt tare cumintele insa impreuna...

Sarah (3 ani si 4 luni) facea la fel la varsta sora-sii si a continuat pana de curand.
Deci la tine e clar: ai doi copii mici care inteleg f bine ce le spui si ce trebuie sa faca, numa' ca vor sa va testeze, sa vada cum reactionati in diverse situatii: ii iubiti sau nu. Eu stiu sigur ca-i iubiti enorm numa' ca e foarte posibil ca uneori ei sa inteleaga altceva si sa se dea cu fundul de pamant pt. ca nu aud din gura voastra un "mami te iubeste mult chiar daca esti suparat". Ai incercat sa-i spui lui Alex ca-l iubesti atunci cand face crize? la noi a functionat de minune cu Sarah: ii spuneam c-o iubesc mult chiar daca e nervoasa, c-o inteleg ca e suparata si c-o las sa planga pana se linisteste, apoi o astept sa ne pupam. Si statea in dormitor si se caraia cat simtea nevoia, isi baga degetele in gura, se ineca, tusea, ce sa mai, ziceai ca lesina, apoi venea la noi razand

este adevarat ca nici eu nu mai am parul negru ca inainte si nici tenul neridat dar macar am reusit sa descopar ce vrea de la mine si ce tre' sa-i spun.

Si inca ceva: te rog eu mult nu mai spune ca Alex minte cu nerusinare ca ma bufneste plansul si sunt greu de potolit si in loc sa te ocupi de copchiii tai va trebui sa gasesti metode sa ma impaci si pe mine. Iti garantez io ca nu minte ci face ceea ce stie el sigur ca te enerveaza pe tine mult ca sa vada cat poti duce, iar tu, obosita si stresata, nu poti duce si-l certi si uite asa va invartiti in jurul cozii.

Iar despre educatoarea cu pricina...nu mai scriu si eu, c-au scris frumos fetele inainte.

Ia pune-te si tu in pielea lui Alex: voi spuneti despre el ca minte cu nerusinare, ca nu asculta, ca nu se poarta frumos cu copiii; prietenilor le spuneti (de fata cu el probabil) acelasi lucru, ca este asa si pe dincolo, educatoarea (tot cu el de fata, bag mana-n foc) se plange ca o ratza lesinata (bine, n-am vazut rate lesinate plangand dar comparatia asta mi-a venit acu' in minte)ca nu-l poate controla si-n loc sa se apropie de el, il pedepseste. Acum zau dar si eu m-as fi purtat la fel ca el

Eu te inteleg sincer ca-ti este greu pt. ca si eu ma lovesc in mare de aceleasi probleme (si tu macar il ai pe sot acasa zilnic, al meu este plecat cu zilele si sunt singura singura cu fabrica de nebunii) dar am descoperit ca un "mami te iubeste mult si te intelege" face minuni (dar astea spus nu atunci cand e supa gata si gresia lustruita ci atunci cand simt ei nevoia; trebuie doar sa ai putin timp sa observi cand).

Io mai propun urmatoarele: faci matalutza una bucata lista cu numerele noastre de telefon si cand simti ca incepe sa palpaie beculetul (al meu a ramas fara baterie, crede-ma) si sa te iei de copchilasii care au chef sa-ti impleteasca nervii 2 pe fata 2 pe dos, suni si stam de vorba.



Ia aminte ca pe lumea asta exista un singur copil perfect si fiecare mama il are

[Ica 1975]

Valen,







Noi



Ce spui sa si infaptuiesti !