113 raspunsuri la acest subiect

[morgainennis]

Ola!

Ia te uita exista tatici singuri! Ultima oara cand ma uitasem pe forum nu erau

Eu sunt o viitoare mamica singura. Mai am o saptamana (sper ca doar o saptamana) pana o sa se nasca micuta Erin!

Pt voi e mai greu decat pt o femeie dar daca va ajuta rudele e mai usor decat pt mine, care in afara de prieteni nu poate cere altcuiva ajutorul. Deja sunt in cautare de bone, crese etc... dar bone cum vreau eu (sub 35 ani) nu prea gasesc.


Singura mea teama este ca poate fetita mea ma va acuza ca nu are un tatic, desi el vrea sa plece de langa noi iar eu nu il acuz, nu poti sa ceri cuiva sa te iubeasca, orice poti numai asta nu.

Se spune ca fiecare dintre noi ne alegem parintii inainte de a ne naste, asha o fi?!



X

[Rufus]

Dragii mei,

Nu stiu cum mi-a picat "in ochi" subiectul asta...e drept, e o sectiune la care mai intru, nu chiar de mult eram si eu singur.

Intre timp, unii din voi nu mai sunt singuri, altii au devenit.

Voiam neaparat sa va spun ca, in sufletul meu, niciodata nu am crezut ca nu voi mai avea partener niciodata, in ciuda faptului ca o aveam pe Ioana si nu aveam nici un pic de timp liber.

Cred ca incerc sa va spun ca singuratetea nu este un handicap, ci o stare trecatoare sau o etapa de maturizare in viata. Care nu tine de sex.

Si mai vreau sa va spun ca acea perioada in care am fost parinte singur o percep acum ca pe una foarte speciala. Si la fel o simte si Ioana. De ce? Pentru ca in universul nostru de atunci eram doar noi doi. Acum, cu o nevasta de nadejde, e mai bine. Dar asa de normal...



poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007



"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[viorina]

khuoggv

[cainele]

exista si tatici singuri chiar daca nu credeti. eu fac parte din ei si stiu ca si un tatic poate sa isi iubeasca copii mai mult decit o "mama"

[annnna35]

am avut ocazia sa stau de vorba cu un tatic singur, super devotat baietelului sau. Toata admiratia!

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[cocolino]

Am tot respectul pt femeile care au curajul sa isi ia viata in maini si copilul/copii de mana si sa plece mai departe.
Dar am toata stima pt taticii care pot face acest lucru.Intradevar sunt rarisimi acesti barbati, dar sunt convinsa ca ei exista..eu din pacate am intalit unul, care dupa ce si-a asigurat urmasi...a disparut in ceata. Nici macar nu vine sa-o vada pe fiica lui.
In fine, deci domnilor, tatici singuri, JOS PALARIA in fata voastra. Si neaparat perpetuati specia voastra...ca e rara!!!
O mamica singura

Coca si dragalasa Teodora (2 ani si 7 luni) http://community.web...ser/cocolino131 si http://pg.photos.yah...m/ph//my_photos

[om_necajit]

Buna la toata lumea de pe aici!Sunt un tata ..singur de aproape un an de zile,soarta vietii a facut ca sotia mea ,dupa nasterea celui de al doile copil ,o fetita care are deja un an,la 3 sapt. dupa nastere a decedat ca urmare a unei infectii in corp,infectie provenita de la nastere,deoarece ea s-a dus la maternitate sanatoasa!
Deci existam si uneori simt ca sunt la captul puterilor,desi eu am ramas doar cu baitaul de 13 ani,fetita mea o creste o sora de a mea in BUCURESTI,deoarece are nevoie de o mama find un copil cu probleme de sanatate ,dar este o dulceata de copil si o iubesc din tot sufletul!
Exist si incerc sa-mi duc viata mai departe...intrebandu-ma mereu de ce mi-a dat DUMNEZEU o asemenea soarta!
As dori sa discut mult, cu mamaci care au si cresc baieti in jurul varstei de 14 ani,ca sa pot sti cum sa ma compor uneori cu baiatul meu,care are aceasta varsta si uneori simt ca nu mai stiu cum sa fac ,sa fie totul bine!
Multumesc si DOAMNE AJUTA!


agra!

[cris_08]

Taticule singur,
Sfaturi, mamicile de baieti adolescenti, iti pot da insa din punctul lor de vedere; eu am incercat sa-i fiu, baiatului meu de 14 ani, si mama si tata, dar la capitolul "tata" am esuat. Nu pot fi dura si neinduplecata atunci cand este necesar (cand devine incapatanat si impertinent), asa ca merg pe calea mea, lunga si obositoare, cu blandetea si intelegerea, cu rabdare infinita. Am constatat ca este foarte sensibil la schimbarile mele de dispozitie, si, atunci cand sunt nervoasa si categorica, se opune din rasputeri si ...invinge!
Acum, depinde ce fel de personalitate are baiatul tau, desi la varsta asta, toti se cred buricul pamantului, sunt vesnic nemultumiti, isi doresc independenta fara insa sa stie ce presupune asta...; vor sa se descurce singuri dar nu stiu cum, iar pe noi ne resping; de fapt resping controlul si restrictiile, nu neaparat pe noi. Este nevoie de rabdare si fermitate, de mult tact, altfel ii pierdem; ca parinte ii educi, le explici ce este bine sau rau, ce este in interesul lor, dar cum ajung la scoala, intre prieteni sau in fata calculatorului, aproape ca-s de nerecunoscut.
Mai este o sectiune specializata care se numeste adolescenti intre 14 si 18 ani, unde poti citi mai multe pareri care te pot inspira

[mussara2000]

om_necajit--- la sigur esti un super tatic, ce groaznica e soarta, dar sigur Dumnezeu iti va da putere si incontinuare putere si rabdare sa-ti cresti ingerasii cu mult drag.

AVEM 35 SAPTAMANI

[mikki2]

Om necåjit...ai niste ingerasi pentru care trebuie så tråiesti....imi pare råu de ce ti s a intimplat,,,asa e destinul omului citeodatå...dar fii fericit cå ai PENTRU CINE SÅ TRÅIESTI....copilasii tåi sunt o jumåtate din sotia ta iubitå...dumnezeu så o odihneascå in pace....capul sus