364 raspunsuri la acest subiect

[Marianar]

Din pacate foarte putin, pana la 3 luni jumate. Atat am avut. Asta e, oricum Vladut e un copil santos si nu am avut niciodata probleme.
Sanatate la bebici si la mamici!

Mariana & Vladutz

[claudia_2803]

Am alaptat-o pe Laura 8 luni.Primele 6 saptamani au fost cumplite(infectie la sani,etc).La 11 luni a facut infectie la rinichi si sincer,am fost foarte dezamagita.[bang]Ma asteptam sa fie mai rezistenta la boli dar...I-am zis lucrul asta doctoritei si ca pe urmatorul nu-l voi alapta deloc la care ea mi-a raspuns:daca nu o alaptai putea fi si mai rau.Asta ca sa ma incurajeze.Oricum...n-a reusit

Claudia&Laurici

[oz]

sa fiu eu singura mama care a URAT alaptatul? primul copil l-am alapatat 3 saptamani, a fost CUMPLIT, nu avea legatura cu copilul pe care il iubeam extraordinar de mult, stateam cu ochii pe ceas: mai sunt 2 ore si se scoala sa suga...mai este o ora...ultima jumatate de ora de asteptare simteam ca imi pierd mintile. In final am fost foarte fericita ca am gasit o scuza sa renunt, trebuia sa ma intorc la scoala si nu puteam sa fiu acasa la fiecare 3 ore. O zi i-am dat o masa san, una biberon, a doua zi numai biberon. Laptele meu a disparut ca prin minune si abia atunci am reusit sa ma bucur cu adevarat de bebe. Fata a fost prima data bolnava (amigdalita) la 3 ani si 3 luni, acum e pana la umarul meu si a fost bolnava (racita) in total de 5-6 ori, altceva nimic. Al doilea copil l-am alaptat 10 zile, si astea cumplite, din cauza stresului (ne pregateam plecarea din tara) am renuntat (sau am avut un motiv sa renunt), laptele a disparut foarte rapid si de data asta si am putut sa ma bucur de copil. Si asta a fost bolnav de 3 ori, viroze pe care le-a facut cand am ajuns in Au pentru ca erau alti virusi. In rest amandoi copiii sunt foarte sanatosi si nu am probleme cu ei.

personal cred ca se exagereaza importanta alaptatului ducand unele mame (care nu pot alapta)la disperare. Si eu mi-am facut procese de constiinta cand am renuntat la alaptatul primului copil, mi-era frica ca va fi bolnav, etc si numai din cauza mea. Daca este sa dau un sfat ar suna cam asa: atata timp cat va face placere este foarte, foarte bine dar nu cred ca este ceva atat de important incat sa te rupi in figuri pentru asta. Si mai ales nu judecati pe cele care nu vor sa alapteze, nu le faceti sa se simta vinovate, o mama care alapteaza impotriva vointei si impotriva a ceea ce simte va avea resentimente fata de copil, mai bine cu biberonul si fericiti decat cu sanul si cu mama nebuna.

[ruxij]

Eu am alaptat 3 luni. Dar am dat si completare, cu precadere la ultima masa, a.i. copilul meu a dormit cate 8 ore pe noapte de la varsta de 3 saptamani. Asta a fost minunat, pt. ca am stat cu el acasa doar 2 saptamani.


ruxij

[Eliana]

Eu am alaptat 1 an si inca mai alaptez si voi alapta in continuare pentru ca aceste momente sint unice pentru mine , nu o mai pot alapta dupa ce o intarc .

[piscot]

eu nu am alaptat pentru ca..nu am bebe. deocamdata ! insa ma cam gandesc cu groaza la acest episod.
stiu ca laptele matern este foarte important pentru copil si am sa ma stradui...desi nu stiu cum voi putea trece peste dureri si altele...

eu in general sunt cam fricoasa...iar acum din cauza anticonceptionalelor am sanii foarte sensibili

[nelia]

Am alaptat-o pe Agata pina la 2 ani si 2 luni si daca nu ma hotaram sa o intarc probabil ca ar mai fi sput si acum. A fost atit de importanta tzitzica pentru ea ca si acum isi aduce aminte de ea, se asaza in brate in pozitie de supt si cind era mica, mica (si arata cu minutele cit de mica era ea si stringe din ochisori induiosata) papa tzitzica, dar acum ea e mare, mare si nu mai suge, numai bebelusii fac asa. A papat exclusiv sin pina la 6 luni si jumatate, pina la 18 luni cit a vrut, la cerere, apoi doar dimineata si seara pina la sfirsit. A fost usor, am vrut si eu, a vrut si ea, am avut lapte (si inca mai am putin, desi au trecut 4 luni de cind am intarcat-o!), am avut ceva dureri si rani la inceput de-mi venea sa pling de fiecare data cind alaptam, dar au trecut, au fost si citeva momente mai dificile mai tirziu cind voia tzitza tot timpul, fie noapte, fie zi. Nu pot sa spun ca e sanatoasa tun, pina la doi ani cind a inceput gradinita nu am avut probleme, dar acum se imbolnaveste ca toti copii, a luat tot ce a putut, microbi, virusi... este adevarat ca nu o tin mult, in doua-trei zile sintem din nou bine. S-a dezvoltat pina acum normal, e isteata si nu e deloc dependenta si nici cind sugea nu era, isi facea plinul si dupa aceea isi vedea de treaba ei, mai degraba ma „iubeste acum“, atunci eram femeia cu tzitza, cu papa si care o alina cind cadea si se lovea... abia acum sint mami si sint a ei, nu ma da la nimeni... dar si acum doar cind nu are alte treaba...
Asa a fost la noi... dar sint cu totul de acord cu Oz, mai bine un biberon si o mama sanatoasa prin toate locurile, decit o tzitza si o mama care se da cu capu' de pereti. Aceeasi chestie e valabila pentru mine si in cazul statului cu copilul acasa... decit sa stea copilul acasa cu o mama stresata si nervoasa, mai bine aceasta lucreaza sau face altceva si copilul sta cu un inlocuitor, e mai bine si pentru mama, dar si pentru bebe. Deci nu cred ca exista reguli pentru asa ceva sau daca exista sint nescrise si sint pentru fiecare mama si copil in parte. De exemplu, eu nu-mi propun nimic pentru al doilea copil, ca nu stiu nici cum voi fi eu si nici cum va fi el... Hai ca m-am intins, am uitat ca e un sondaj de opinie, Doamne-fereste de cel care face sondaje pe strada si da peste mine... se lasa de meserie incepind de-a doua zi. Scuze...

Cornelia, mamica Agatei

[iren]

Eu,din pacate,n-am alaptat decit o luna,pt ca Bogdanelu il refuza constant,asa ca l-am bagat pe lapte milupa,pe care oricum,de la 4 luni nu l-a mai vrut,intrind direct pe mincare -creme pt bebelusi.

Iren&Bogdanelu

[KRISTA]

Eu am facut parte din cele cateva procente mamici care n-ar fi avut nici o sansa sa alapteze, conform parerii medicului, lucru care m-a suparat destul de mult atunci cand am aflat. Nu am avut lapte o saptamana, iar mameloanele nu erau iesite in afara, dar nu m-am lasat pagubasa, ci am pus in practica cele citite inainte de a naste si cu mult efort si frustrare din partea amandurora, am reusit sa-mi alaptez bebelusul, spre surprinderea inclusiv a "specialistei" in lactatie cu care m-am intalnit de 3 ori pe saptamana in primele 3 saptamani...caci dupa aceea nu a mai fost nevoie.
In tot acest timp, nu am dat copilului nici o picatura de lapte praf, cu toate ca in primele zile cred ca a suferit putin de foame, dar nu a scazut drastic in greutate, din fericire. La 3 saptamani dupa nastere lucrurile au intrat in normal, productia de lapte a devenit suficienta pentru nevoile bebelusului si asa s-a mentinut timp de 15 luni cand am inceput procesul de intarcare.
Sunt convinsa ca daca as fi apelat la laptele praf in disperare de cauza, nu as mai fi alaptat niciodata. Ma mir si eu acum cand privesc in urma, de vointa si puterea de care am dat dovada!
Iar prin prisma experientei pe care am avut-o, eu nu inteleg cand cineva spune, am avut lapte, i-am dat 2 luni dupa care s-a terminat(laptele), pentru ca nu e posibil acest lucru in conditii normale, cand se alapteaza corect, la cerere sau din 2 in 2 ore( in primele luni)si, mai ales cand exista DORINTA de a face acest lucru. Cu cat alaptezi(mulgi) mai des, cu atat ai mai mult lapte!
Consider ca un copil ar trebui alaptat cel putin 1 an, nimic nu poate inlocui laptele matern si intimitatea unica intre mama si copilul ei care se creeaza prin aceasta cale.
In concluzie, sunt foarte mandra ca am reusit ca timp de 15 luni sa alaptez la cerere( e adevarat ca si modul de viata mi-a permis acest lucru), si poate ca as mai fi continuat, dar pentru ca ne dorim in curand un al doilea bebelus, am decis sa ma opresc aici.

K.

[alba]

Am alaptat pina la 9 luni si as m-ai fi vrut,dar nu s-a mai putut,din pacate

***Alba***
http://www.desprecop...&mid=499&cid=78