17 raspunsuri la acest subiect

[Collins20]

Cred ca a fost foarte greu sa pleci dupa ce ai luptat atata pentru el.

[miha03]

Am plecat dupa plecarea lui la tata. Eu am fost cea care a tremurat la poarta scolii alaturi alte mame cand si-a dat examen ul de capacitate...Cand el avea examenul individul tinea botezul celui de-al doilea copil. A intrat la liceu, apoi m-am trezit da am alt proces. Mi-a spus ca el de mult si-a dorit la tata.

Am trecut printer-un proces de doliu cu toate fazele lui. Avea camera pregatita in UK. Venea in vacante si se purta urat, incerca sa il antreneze pe sotul meu pentru a ma lua in deradere. Inca isi suna tatal sa dea raportul legat de ce se pe trece aici, asa cum a fost obisnuit de mic (am primit pe email lista de la tata cu licurile unde ar trebui sa distrez copilul in Londra). Asa sunt tratate femeile in familia tatalui sau, care a crescut la tara. Caderea psihica a fiului meu s-a produs cand a realizat ca tatal nu e cum credea el ca este (au avut un conflict).

EU in cele din urma am acceptat ideea, cu greu, ca nu va veni aici, iar relatia treptat s-a racit. 

 

Cunosc caz de mama care a fost data afara din casa si fiica ei cea mare ii spune "Nesimtito, mai tii minte cand ma certai? Acum eu sunt stapana casei! Da-ti baticul jos sa vad cum iti sta cheala!" (mama a fost desopetita cu cancer in timpul procesului de divort). Nu as fi crezut daca mama respectiva nu imi trimitea inregistrarea audio.

 

Baiatul meu a avut parinti care au concurat sa-l atraga, sfatuiti de avocati - cadouri scumpe, vacante in locuri exotice, Disneyland... Mi-am dat seama ca ceea ce se petrece nu e deloc bine pentru formarea lui si am hotarat sa ies din cadru. 

[Fleurdelise]

Impresionant ce spui, că această alienare e ca un doliu pentru părintele în cauză.

Și copilul are o traumă, îndepărtarea de mamă nu poate să nu lase urme, indiferent cât a fost de manipulat emoțional.

 

Este major acum și teoretic poate lua propriile decizii. Ce poți să faci decât să menții contactul cu el atât cât se poate, să simtă că ești oricând gata să îl ajuți, să îl susții. Poate va veni la tine, măcar din curiozitate, oricum are toate opțiunile în față. O viață nouă ar putea să îl facă să uite de antidepresive, să vadă lucrurile din altă perspectivă.

 

În locul tău, nu m-ar intetesa nici cât negru sub unghie tribulațiunile amoroase ale fostului.

[miha03]

Da, este trist. Tin legatura cu fiul meu. Este anxios, nu are mari aspiratii legate de viitor, dupa liceu vrea sa lucreze pentru ca nu se simte capabil sa continue scoala.

Legat de aventurile fostului, dovezile Mi-au fost trimise din greseala. Cu un click putea ajunge la doamna care in tribunal s-a priceput mai bine sa aiba grija de copilul altei femei. Dar am hotarat sa stau deoparte.

Fiul meu are o teama aproape patologica sa vina in UK, desi avem toate conditiile. 

[Ella73]

Miha, imi pare tare rau, e trist ca s-a intamplat ce s-a intamplat. 

 

Am o intrebare : el face psiho-terapie? ll va ajuta mult, o spun din proprie experienta (cu fiica-mea). Daca nu face, incearca sa il convingi sa faca. Asa isi da seama de multe, atat despre el, cat si despre familie. Poate in felul asta ii va disparea si teama de a veni in UK. 

 

Numai bine va doresc, sper din suflet sa puteti ajunge sa aveti o relatie asa cum ar trebui sa aveti. 

Editat de Ella73, 15 februarie 2021 - 15:28 .

[Collins20]

Tu ai fost cu baiatul de la nastere si pana la 15 ani, cel putin a fost in grija ta dupa ce ati divortat. La 5 ani e mic, nu intelege prea multe, era de asteptat sa se stabileasca o relatie de " complicitate" intre voi.Nu inteleg de ce totusi el a devenit inamicul tau. 

Nu i-a fost frica tatalui baiatul nu se mai intoarce , cand a venit la voi in uk? Era posibil ca fiului tau sa ii placa in uk.Ce ar fi facut tatal atunci.

[miha03]

Am fost amandoi cu baiatul, daca ai citit prima postare ai inteles ca dreptul de vizita era mult peste ce prevede legea, ceea ce e in beneficiul unui baiat daca ambii parinti sunt normali si se inteleg. Baietii au nevoie de model masculin.De obicei prietenul copilului este cel care nu are nici o treaba cu scoala lui, nu are o rutina si mai putine responsabilitati - la tata era distractie. Sigur ca as putut face in asa fel incat baiatul sa-si respinga tatal dar e complet nesanatos. A facut-o el, cata psihologie sa ceri de la un inginer? Oricum, nu sfatuiesc mamele sa faca vreo concesie atunci când au de-a face cu asemenea specimene. Daca era bine ce a facut erau acum cu totii fericiti. Oricum, cred ca ma repet, sunt lucruri pe care deja le-am spus. Nu, nu ramane in UK daca e caz de alienare parentala care s-a produs in 5 ani. Atunci când copilul e epuizat psihologic dupa 5 ani de procese, de auzit povesti despre pensie alimentara si cati bani pierde taica-sau, si 3 audieri prin tribunal, fara un aparent motiv, adaptarea e grea.  Daca vei citi mai multe despre alienarea parentala vei afla de ce a devenit "inamicul" meu (aici inamic =copil care vrea sa faca doar ce pofteste, fara reguli, fara scoala). Ar fi mediu nou, sistem de invatamant nou, colegi noi. Nu e simplu. Iar eu nu-l mint ca sa-l castig. Daca va veni aici nu va fi Disneyland, va fi o casa cu reguli.

Oricum, relatia noastra s-a reparat si el a inteles foarte bine ce s-a intamplat. Suntem OK si cautam solutii pt viitor. A auzit atatea plangeri despre dat bani in partea cealalta incat se pare ca vrea sa mearga sa lucreze, ceea ce nu ma bucura. Sper sa-l conving sa ma lase sa-l ajut sa-si continue studiile. 

[miha03]

Ella73, face psihoterapie, dar s-a oprit o vreme. L-a ajutat si l-am sfatuit sa continue. A fost intr-o faza de negare a realitatii dupa ce a interactionat mai mult cu tata si eu n-am mai fost acolo. Am oameni acolo care au grija de el si cu care tin legatura.