Context:
Parintii si bunicii nostri au trait in perioada "bataia este rupa din rai". Educatia bazata pe corectii fizice (corporale) era vazuta ca standard. Se aplica frecvent acasa, dar se aplica cu regularitate si la scoala!
In ultimile decenii pedepsele corporale aplicate copiilor au fost condamnate si chiar scoase in afara legii.
In acest moment,128 de tari - inclusiv in toata Europa, majoritatea Americii de Sud, o mare parte din statele americane, precum si in Canada, Japonia, Africa de Sud, Noua Zeelanda - exista legislatie care pedepseste aplicarea pedepselor corporale. Pedeapsa corporala este inca ceva obisnuit in mai multe țări din Africa, Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu, plus o serie de state americane.
In Marea Britanie (tara cu un istoric de educatie stricta bazata si pe pedepse corporale) legea a fost introdusa abia in 1987! Iar in America (mai ales in statele unde nu exista astfel de legi) peste 200.000 de copii primesc anual pedepse corporale la scoala.
Experienta personala: parintii mei nu mi-au aplicat pedepse corporale. Cred ca numar pe degete de cate ori am primit o palmuta la fund de la mama (de la tata niciodata), care era mai mult simbolica (fara sa-mi provoace durere). Imi indica nivelul de nervi al mamei si era un semnal important ca trebuie sa fiu atent ca poate urmeaza repercursiuni.
Educatia am primit-o prin astfel de pedepse, bazate pe restrictii, majoritatea legate de mersul la joaca sau mai tarziu la petreceri.
La scoala am luat o palma de la doamna diriginta prin clasa 1, si am fost batuti cu rigla la fund un grup mare de copii in spatele clasei - one time, nici nu imi amintesc ce am facut. In plus primeam rigle la palma de la profesoara de geografie in clasele 5-8 cand nu ne faceam temele. Parca si ceva urecheli.
In liceu am fost ridicat din banca de perciuni de doamna Labis (sora poetului) tot o singura data.
Alte pedepse la care am fost martor la scoala au fost: stat pe coji de nuca la colt, loc de dat cu capul la tabla, ridicat de perciuni, rigle la palma dar si palme serioase, aplicate peste fata, de profesorul de matematica celora care primeau note mici la lucrari de control si la teza.
Parenting pozitiv: In ultimii 20 de ani, au fost nenumarate campanii impotriva pedepselor corporale la copii.
Exista nenumarate studii care au aratat ca aceasta forma violenta de disciplina este foarte dăunătoare. Cu cât un copil primeste pedepse corporale mai violente sau mai dese, cu atât cel mic are șanse a de dezvolta probleme mintale ori comportamente antisociale. În plus, copilul bătut are șanse foarte mari de a deveni depresiv și anxios.
Scuza parintilor: As spune ca aplicarea pedepselor corporale este si un obicei transmis de la generatie la generatie. Argumentul părinților care obișnuiesc să mai dea câte o palmă copilului este că și ei, la rândul lor, au fost tratați la fel atunci când erau mici și nu au pățit nimic.
Cum ramane cu Parentingul Pozitiv?
Majoritatea părinților știu că experții recomandă 0% pededpse corporale, dar noile cercetări sugerează că așa-numitele metode de disciplină „pozitivă” nu funcționează conform asteptarilor. Un studiu recent publicat in International Journal of Behavioral Development arata ca tactica obișnuită promovata de parentingul pozitiv a „raționamentului verbal” (sa ii explici copilului ce greseste si sa nu mai faca) poate avea si ea repercursiuni negative pe termen lung, pe langa faptul ca uneori nu reusim sa o scoatem la capat cu copilul. Problema majora este ca "rationamentul verbal" are deseori impact emotional negativ, mai ales cand parintii il aplica in mod învinovățitor, rușinos și pe un ton supărat. Aceste abordari verbale cu conotatie negativa pot duce si ele la anxietate, derpesie sau chiar agresivitate verbala si fizica. Concluzia: daca tipi la copil, il invinovatesti, il rusinezi in fata altora, tot nu este bine!
Privarea de privilegii - Probabil datorita educatiei primite de la parintii mei, eu am aplicat tot pedepsele bazate pe lipsa de privilegii. La noi a fost: o saptamana fara XBOX, fara telefon, nu mergi la petrecere, etc. Eu bine, acelasi studiu mentionat mai sus arata ca si aceasta metoda are impact negativ, si poate duce la cresterea agresivitatii, pierderea concentrarii, anxietate si depresie.
Si atunci ce facem? Care este solutia? Folosirea pedepsei corporale are efecte secundare oribile, deci sigur NU! Violenta verbala sau pedepsele rusionoase au si ele efecte secundare mari iar pedeapsa bazata pe privarea de privilegii se pare ca nu are efectele educative scontate (copilul nu invata comportamentele pe care le dorești) . Si atunci ce facem? Ca alte metode nu prea mai stim?
Solutia? Cercetatorii recomanda educatia proactiva.Concentrați-vă pe practicarea comportamentelor pe care le doriți înainte ca incidentul comportamental să se întâmple; de exemplu, o criza de tantrum. Anticipezi asadar situatiile in contextul in care acestea nu exista (exemplu, povestim ce a facut un copil al unei prietene si descurajam comportamentul), sau - si mai bine - laudam momentele de "tantrum pozitiv" cand copilul reactioneaza foarte bine la nervi, la frustrare, si isi rezolva singur problemele.
Astfel de abordadri, bazate pe situatii practive, schimba literalmente creierul si obiceiurile copiilor. Cheia acestei abordări nu este lauda exagerata, nu oferirea de recompense si nici crearea prea artificiala a diverselor scenarii educative (exemplele). Este mai mult o stare de spirit, practivata in mod natural de parinti
"Una dintre cele mai usoare modalități de a schimba comportamentul uman este raționamentul. Pentru a vă asigura că mesajul este clar, este foarte important ca părinții să explice lucrurile și să raționeze împreună cu copilul lor", a spus Dr. Kazdin.
In loc de concluzie (Parere personala) Nu vreau sa ma laud, dar noi am aplicat in mod natural aceasta metoda de educatie. Ne-am crescut copilul foarte aproape de noi si l-am inclus in foarte multe discutii importante de familie. Am discutat diversele situatii in mod proactiv. As fi ipocrit sa nu recunosc ca au fost momente in care am ridicat vocea (mai ales cand faceam teme impreuna), am batut cu palma in masa sau l-am aplicat pedepse bazate pe privarea de beneficii in mod gresit cu conotatii negative ( ton învinovățitor sau suparat). Si au existat doua momente in care i-am dat o palma la fund (cu blandete nu ca sa-l doara). Momentele in care personal mi-am pierdut cumpatul le regret. Tragand line si gandind subiectiv... cred ca per total am facut o treaba buna!
- La voi cum a fost si cum este?
- Cum ati fost educati de parinti? V-au aplicat pedepse corporale? Dar la scoala?
- Cum a influentat educatia primita modul in care voi ati educat mai departe?
- La scoala la copii cum este? Se mai ridica tonul? Se aplica pedepse corporale sau verbale?
- Ati mai scapat o palmuta la fund?
------------------
Surse folosite: Dr. Andrew Grogan-Kaylor, professor la University of Michigan, Ann Arbor si Dr. Alan Kazdin, cercetator respectiv profesor emerit de psihologie pediatruca Yale University, autori ai studiului publicat in International Journal of Behavioral Development, 13 Ianuarie 2021 https://journals.sag...077559505277803
