Fac parte din marea categorie de parinti care fac diverse eforturi pentru a-si vedea copilul fericit. Asa ca multi altii, petru mine, zambetul fericit al copilului meu este cea mai frumoasa recompensa pe care mi-o poate da oricarezi - indiferent de alte detalii.
Cu siguranta asa au facut si parintii Simonei Halep, campioana tenisului mondial - iar repeziciunea cu care Simona a escaladat tribuna pentru a-si imbratisa parintii spune absolut tot cee ste de spus/ e clar ca si parintii eu au stiut sa investeasca in pasiunea fetei lor. Iar in acea zi, Simona traia, dupa spusele ei - cea mai fericita zi din viata ei.
Auzeam de la un comentator sportiv cum la un moment dat parintii Simonei au facut un credit de 30,000 euro pentru a sustine pasiunea SIminei. Tenisul nu este un sport ieftin iar participarea la competitii internationale costa.
Cand eram mai mic, pasiunea copilului meu a fost LEGO - si vazand cat de fericit este atunci cand finalizeaza o constructie sofisticata de LEGO - am cumparat probabil toata colectia Lego. Am investit cu drag - si nu intotdeauna usor - in pasiunea lui pentru Lego.
Acum, adolescentul meu este pasionat de muzica. Compune si produce muzica. Si am invesit in pasiunea lui: incepand de la pian digital, la boxe performante, softuri, laptopuri performante, mixere si tot felul de instrumente cu multe butoane care clipesc cand el compune mzica si si-o intrumenteaza.
E vorba de - nu putini bani - insa in aceasta lume competiva in care copiii isi pierd de prea multe ori prea mult timp pe - stat degeaba in Media Sociala, pasiunile reale trebuiesc incurajate.
Pentru ca la orizontul pasiunii sta intotdeauna fericirea.
voi ce credeti?