Ah, si la noi e miorlaiala, imediat ii apar lacrimile, m-am gabdit ca ar putea fi din cauza ca nu e obisnuita cu refuzuri si cu "greutati" in activitatile ei, sper sa fie doar o etapa cum zici.
Altfel ma supara ca alearga deoarte de noi oe strada, i-am promis ca ii pun o lesa daca mai face asa, nu se opreste cand strigam la ea si asta mi se pare cel mai grav. Iarasi ma gandesc ca e tot din cauza hiperprotectiei mele si nu e speriata , nu ia in calcul nicio posibilitate "nasoala"... nu mai stiu cum sa fac, deocamata am certat-o si ea spune ca "a inteles"... dar tare nu imi vine sa ma bazez oe intelesul ei...
In rest bine, topaita, se joaca mereu, are tot felul de idei, sunt tare mandra de ea !!
Mananca si mai bine, a inceput sa mai guste si chestii noi... e scumpica... ma intreaba de prajituri "mami, asta e cu zahar otravitor?" Zic da, ea zice "bine, am inteles"... si o baga in gura :)) macar stie, e importanta si stiinta, nu?