Revin cu un update pentru aceasta poveste de viata reala si dura.
La putin timp dupa ce am deschis acest topic lucrurile a luat alte dimensiuni.
Am continuat o relatie destul de plina de certuri si reprosuri din partea ei pana in ziua cand a terminat scoala, in acest timp au urmat alte interviuri pentru plecare si la 3 zile dupa terminarea scolii a plecat din nou foarte grabita urmand sa realizez mai tarziu ca a fost o fuga. A lasat de inteles la plecare ca suntem oarecum bine si ca nimic nu se termina aici, doar trebuia sa treaca putin timpul. In drumul ei spre Anglia refuza sa ma auda si sa imi spuna cum si pe unde a ajuns, a urmat doua saptamani in care nu am reusit sa mai dau de ea decat foarte rar si nu vorbeam mai nimic, doar certuri. In aceste 2 saptamani ea a stat la un hotel platit de agentie unde avea zilnic intalnire cu anajatori si traininguri, aici erau toti cei care au plecat spre acelasi job din toate colturile tarii. Dupa aceste saptamani a fost relocata aproape in acelasi loc ca data trecuta si lucrurile pentru mine au devenit iar negre, am vb cu ea si a inteles ca nu ma simt confortabil stiind-o tot acolo si a refuzat postul, a primit ceva mult mai departe de acel loc, fapt care pe mine ma multumea si imi dadea putina incredere. Dupa relocare a stat o perioada de o luna in incinta unde lucra, discutam seara pe apel video si aveam zile cand parca totul era bine dar si zile cand nu intelegeam de ce ma uraste asa tare. Impreuna cu o colega au cautat un apartament de inchiriat suficient de mare incat sa vin si eu cu copilul la momentul potrivit asa cum am stabilit. La scurt timp dupa mutare a inceput din nou sa fie inaccesibila motivand oboseala, stari de rau lipsa de timp iar eu cu copilul asteptam in fiecarea seara sa o vedem iar ea incepea circul la fiecare apel. A mai trecut inca o luna si se apropia data cand trebuia sa ne pregatim sa mergem si noi la ea, a evitat momentul cu diverse scuze pana in ziua cand i-am fortat mana aratandu-i bilete de avion luate pentru ziua de 1 decembrie. In ultima saptamana inainte de plecarea noastra se schimbase brusc, parca era mult mai buna. A venit momentul mult asteptat, coplesit de emotii ne-am imbratisat cu dor si lacrimi, si am avut o noapte ca in prima zi de relatie. Bunatatea si atentia ei ma coplesea si nu intelegeam de ce un om atat de rau acum cateva zile a devenit bun si iubitor, vedeam la ea lucruri demult uitate, asa cum am scris in prima parte, o atentie foarte mare, sclipire deosebita, dorinta de a fi aproape unul de altul, lucruri care le cunosc destul de bine si stiu cand joaca teatru dar acum nu parea. Visul frumos a durat 3 zile pana sa inceapa adevaratul cosmar, aveam suspiciuni din cauza comportamentului ei si am hotarat sa ma uit in telefonul ei, la prima vedere nimic suspect dar eu nu ma uit ca orice om si descarc absolut tot ce a sters ea de pe el. Am simtit un fulger in crestetul capului care a plecat pana in degetele de la picioare si niste calduri de moarte. Ma uitam la poze cu ea imbratisand alt barbat, citeam mesaje de dragoste si vedeam apeluri interminabile la ore tarzii, asociam tot acum, mie imi spunea ca e obosita si vorbea cu el pana dimineata, se sunau de zeci de ori pe zi. Nu am rezistat si i-am spus ca stiu si a trebuit sa recunoasca, era acelasi om care il banuiam. EA A AVUT O RELATIE DE 7 LUNI, impropriu spus 7 luni ca doar in decursul a trei luni au reusit sa se vada. Am acceptat sa ascult tot din multe motive, in sinea mea stiam ca si eu sunt un factor cu ce facusem ani in urma, ea a fost CRED sincera si am vorbit deschis cu lux de amanunte, au avut o relatie sentimentala, sexuala etc.
Am incercat sa nu fiu barbatul tipic, sa incepem un scandal, sa ne batem, sa injuram, eram pregatit sa inchid usa in urma mea si sa terminam relatia asta frumos, nu puteam sa o consider proprietatea mea, a facut ce a crezut cu viata si cu corpul ei.
A venit intrebarea: Il iubesti? Am primit un raspuns greu, au fost momente in care am crezut ca il iubesc, se purta cum nu s-a purtat nimeni cu mine si era in stare sa ma asculte zeci de ore si sa ma inteleaga dar am vazut cu timpul ca are multe defecte si probleme si am inteles ca am gresit si am vazut ca nu e cu nimic mai bun ca tine, dar cand am hotarat sa rup relatia cu el am suferit ca si cum as fi pierdut cea mai buna prietena. Am uitat sa precizez ca ei au discutat ultima oara telefonic cu doua zile inainte sa ajung si atunci au hotarat sa puna punct. A mai completat, si ca a avut zile cand a fost cam nesimtit cu ea, si ca lui o perioada de timp nu i-a mai trebuit dea ea ca ajunsese si nevasta lui in anglia in vacanta la el , aici am simtit ca a durut-o mai mult decat trebuie si ca avea sentimente profunde ptr el.
Am hotarat sa il sun si pe el ca aveam numarul care il tinea ascuns in telefon sub un nume de femeie, am vorbit cu el calm pe speaker sa auda si sotia mea, i-am spus ca nu ii voi face probleme acasa, i-am spus ca stiu de ei si l-am intrebat daca are ceva ptr ea ea sau doreste vreun viitor alaturi de ea, daca e asa eu ma retrag si ii las sa isi continue relatia, omul a spus ca nu are nimic pentru ea si ca nu o sa isi lase sotia, sotia mea mai avea putin si plangea dar se ferea sa vad, lui i-am sugerat sa nu o mai caute si sa ne lase sa vedem daca mai putem salva ceva intre noi.
Am hotarat sa raman o perioada langa ea sa vedem ce putem face ca avem un copil si lucrurile trebuiesc puse la punct, vorbim deschis, stiu acum ca ea se vorbise sa fuga impreuna, si au fost amandoi in autocar si doua saptamani in acel hotel dupa care fiecare a fost relocat in alte orase si ea a nu a ales sa se duca dupa el cand i sa propus, dar au fost zile cand a preferat sa il cheme de la 300 km si sa il bage in casa in care urma sa ajung eu si in patul din care scriu acum.
Nu pot da timpul inapoi sa nu se fi intamplat toate astea desi doare enorm de rau si nu stiu daca te mai poti numii barbat dar nu vreau sa regret nici viitorul, multi o sa cititi aceasta poveste si o sa judecati dupa cuvintele putine scrise de mine, dar exista multe lucruri care nu aveam cum sa le cuprind in atat de putine randuri. Vad toate cele intamplate, o scapare si o fuga din anii grei si viata mult prea aspra, o scapare de barbatul care nu mai era asa cum ar fi trebuit, nu stiu daca ma intelegeti dar nu pot trata subiectul sa spun ca este o curva, cred ca lucrurile astea sunt normale si s-au intaplat din cauza unor probleme pe care noi nu am fost in stare sa le gestionam.
Este gresit daca simt ca o iubesc si ca as vrea sa incerc sa iert din simplul motiv ca simt ca ii pare rau si a invatat multe din asta? Oare sentimentul pe care il am ca nu o va mai face niciodata este fals? Este gresit sa accept sa trec peste o relatie in care a existat iubire si atractie decat daca m-ar fi inselat o data pur si simplu si totul se rezuma la sex?
Am nevoie de sfaturile voastre si de cineva cu care sa vorbesc, momentan nu ne permitem un psiholog aici si nici nu l-as intelege, daca exista astfel de oamnei pe acest site si ne poate da macar 2 ore de consiliere online as fi tare recunoscator.
![[:)]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/icon_smile.gif){kind=icon}
