32 raspunsuri la acest subiect

[marius]

Desigur... cel mai probabil asa cum spuneai daca o mama este agitata psihic atunci sigur copilul ei va fi agresiv fizic nu se aplica in acest caz. Este exact opusul... e atat de timid de moale ..... in fine. Asta e tot.

[anasstasia]

Partial ii dau dreptate lui Marius. Un copil care este crescut de o mama agitata, agresiva, frustrata, furioasa, la inceput cel mai probabil va fi un copil introvert, retras si timid. In schimb, la adolescenta sau atunci cand scapa de sub "tirania" parintilor, le va copia comportamentul si va deveni asemeni lor.

 

Exact asa se perpetueaza alcoolismul in familie de-a lungul generatiilor. Toti baieteii care isi vad tatii alcolici, cu crize de violenta indreptate asupra mamei isi condamna parintele agresor. Cand devin adulti, o mare parte din ei insa vor copia comportamentul tatalui devenind la randul lor agresori si alcoolici.

 

Acum copiii devin agresivi de mici deoarece educatia se face altfel: parintii sunt mai toleranti, mai permisivi, iar copiii copiaza comportamentul parintilor de la varste fragede fara a se teme de a se manifesta.

Editat de anasstasia, 30 iunie 2016 - 20:32 .

[Anda08]

Nu intotdeauna lovitul vine din imitatie.
Daca copilasul e mic , pana la 2 ani , nu as face caz de acest comportament. Daca este frustrat si loveste nu da importanta , gadila-l un pic , razi si spune-i ceva comic fara sa bagi in seama lovitura . Ii trece repede si renunta . eu am vazut asta la multe persoane si chiar functioneaza . distragerea atentiei mai degraba decat escaladarea situatiei prin pus sa-si ceara scuze si teorii .

 

asa mi se pare si mie. Uite al meu nu pot sa zic: "da, loveste si o face des!" pentru ca se intampla rara, dar uneori cand este nervos sau suparat are tendinta sa loveasca si arunca jucarii. Ii spun ca il inteleg, e ok sa fie nervos dar nu sa si loveasca fiindca pe mami o doare. Ei bine, uneori cand ii zic asta incepe sa planga si se supara mai tare :) Alteori il ignor pur si simplu, dar pana in punctul in care are tendinta sa loveasca din nou :) si iar ii zic ca nu e ok ce face

[andaghe]

Dar ce e de făcut cand copilul mic lovește alți copii? Îi spui ca e urat, explici...etc etc.. si cu prima ocazie. . Poc! Iar face traznaia! Eu am patit invers, si-a luat fi mea "cafteala" in parc absolut gratuit.. nici nu am stiut ce sa fac, copii mici, 1 an si ceva...?!

[viviana]

Un copil loveste din mai multe motive. Unele dintre ele pot fi tensiunea din familie, ei percep emotiile si frustrarile. 

 

Dar sa nu uitam de un motiv care adeseori este trecut cu vederea si anume predispozitia temperamentala.

Temperamentul este innascut.

Sunt copii mai receptivi care simt mai puternic emotiile negative deci sunt mai vulnerabili la stress, fac greu fata frustrarilor - spunem ca au toleranta scazuta la frustrare - altii sunt mai impulsivi, altii mai energici. Toate astea genereaza stari conflictuale si nu au legatura cu ce vad ei in casa.

 

Referindu-ma la temperament  e clar ca nu poti spune despre toti copiii care lovesc ca imita un anume comportament.

[Anda08]

si al meu si-a luat una in parc de la un copilas un pic mai mare, n-a zis nimic si i s-au inrosit ochii imediat sa planga. Da, si la fel, absolut gratuit, se si vedea ca piciul celalat era cam .. obraznicut... venise bunica-sa tipand si urland la el ca ce face? gata, nu te mai scot niciodata la plimbare! etc etc

[marius]

Un copil loveste din mai multe motive. Unele dintre ele pot fi tensiunea din familie, ei percep emotiile si frustrarile. 

 

Dar sa nu uitam de un motiv care adeseori este trecut cu vederea si anume predispozitia temperamentala.

Temperamentul este innascut.

Sunt copii mai receptivi care simt mai puternic emotiile negative deci sunt mai vulnerabili la stress, fac greu fata frustrarilor - spunem ca au toleranta scazuta la frustrare - altii sunt mai impulsivi, altii mai energici. Toate astea genereaza stari conflictuale si nu au legatura cu ce vad ei in casa.

 

Referindu-ma la temperament  e clar ca nu poti spune despre toti copiii care lovesc ca imita un anume comportament.

Corect! 

[J G]

Mianda, pe ce te bazezi cand afirmi chestiile astea cu mintea tetha si conexiunea mentala a mamei cu copilul?

Te rog nu-mi spune ca nu inteleg, ca nu-s suficient de deschisa etc. Mie pur si simplu mi se pare o enormitate care nu face decat ca, in anumite cazuri, sa creeze stare de vinovatie mamei.

Inca o data, ce dovezi exista in sensul asta (altele decat potrivirea cu intuitiile tale personale)?

[viviana]

Dar ce e de făcut cand copilul mic lovește alți copii? Îi spui ca e urat, explici...etc etc.. si cu prima ocazie. . Poc! Iar face traznaia! Eu am patit invers, si-a luat fi mea "cafteala" in parc absolut gratuit.. nici nu am stiut ce sa fac, copii mici, 1 an si ceva...?!

La varste asa mici, din pacate, nu exista o solutie corecta si viabila. Eu una nu am gasit oricat m-am straduit.

Si da, stiu ca este incorect si frustrant fata de copilul/mamica celui "atacat".

 

Pana pe la 2 ani si un pic fii-mea mai ciupea de fata alti copii. 

Am incercat:

- i-am spus de acasa ca daca se mai manifesta in felul asta plecam din parc imediat; si am plecat de fiecare data, m-am tinut de cuvant - am luat-o in barte si am plecat fara alte cuvinte.

- i-am mutat atentia cum spunea si Collins - dar doar dupa, ca nu puteam prevedea ce va sa urmeze.

- am certat, am dat usor peste manute; 

- iar am explicat

- am incercat sa aflu de ce (am aflat intr-un final)

Una peste alta pana nu a mai crescut eu am fost mama cu copilul care mai ciupea, m-am simtit ingrozitor in unele situatii, am fost si acuzata si balacarita in alte situatii.

 

In momentele alea stai in cumpana si nu stii ce sa faci:

adica nu e educational sa certi si sa admonestezi copilul in public (am facut-o intotdeauna acasa sau undeva departe de ochii lumii), dar parintii ceilalti vor actiune din partea ta, ar vrea sa actionezi, sa le dai satifactie pe loc.

 

E complicat.

[anasstasia]

Eu cred ca daca nu atentionezi copilul pe loc si ii spui acasa dupa 5-10 min. copilul nu mai intelege nimic. Atentionarea trebuie sa fie facuta imediat, ca daca ii spui mai tarziu s-ar putea sa fi si uitat ce a facut si mai mult il debusolezi.

 

Eu sunt mai old style. Nu am intraznit niciodata sa ma tavalesc pe jos, sa dau in mama sau in alti copii. Nici nu as fi putut sa ma gandesc la asa ceva. Avea mama un fel de a se uita la mine de inghetam atunci cand faceam o dracie sau eram pe cale de a o face si se prindea.

Cred ca aceasta educatie mai laxa aparuta dupa '89, determina copilul sa faca ce vrea el si implicit sa fie greu de stapanit. Copilul trebuie iubit, insa in niciun caz nu il lasi sa ti se urce in cap.

Am auzit in special de la copiii care au crescut cu cheia de gat avand mai mult sau mai putin ce si-au dorit atunci cand erau mici, acum adulti cu copii la randul lor, ca trebuie sa ofere copilului lor tot ce nu a avut ei. Apoi se mira ca au un pui de om ce nu poate fi stapanit.