Kari, ce frumos ai scris.
Daca am putea, i-am oferi si noi Silviei asa ceva. La noi calul ar sta la stall, undeva nu știm unde, dar nu ar putea merge dimineata la el. Ar avea grija altii de el.
Aici caii stau afara la iarba tot timpul, iarna nu prea au ce manca si primesc fan, iar vara timp de 2 luni sunt numai pe pășune, e pauza de calarit atunci.
Ideal ar fi asa cum are sora ta, cat a fost sotul ok am si fost sa vedem o casa la 25 km de oras, ce avea loc pt doi cai, ei fiind animale de turma, nu le place singuri, trebuie sa aibă companie. Si trebuia sa fi luat inca un cal al cuiva care nu avea unde sa il tina. Problema era atunci ca totul cădea pe noi. Nepricepuți, nestiuti...nu ne putem înhăma la asa ceva. Si asta ii explicam Silviei. Ea va reveni cu doleanța, in mod cert...dar asta e.
Isi va îndeplini visul singura, desi sunt perfect de acord cu Fleur parca, ce spunea ca cine sa îndeplinească visul copilului daca nu parintele. Dar uite ca nu se poate in orice situație...nu in asta in care ne aflam noi...