Bună, Kiwiana! Bun-venit! Să știi că procesul este (încă) puțin greoi și îndelungat, dar odată început, își urmează cursul. Nu amâna depunerea dosarului, pentru că timpul trece și trebuie să treacă în avantajul nostru. Cred că se vor îmbunătăți treburile și cu legea asta nouă, pentru toată lumea, adică și pentru adopțiile internaționale. În ceea ce privește vârsta, să știi că nu este un obstacol, atâta timp cât voi chiar nu simțiți asta. În „lotul” nostru de părinți adoptatori, adică cei ce am făcut cursurile de atestare împreună, este un cuplu 50+, care este extraordinar de sensibil și simpatic, chiar vorbeam cu soțul meu că vor fi niște părinți extraordinari. Și ei au avut un copil de peste 20 ani, care acum nu mai este...În fine, ideea este să aveți voință și determinare. Mult succes! Sunt sigură că va fi totul bine, pentru noi toți! Și eu mă gândeam că adopția unui copil mai mărișor este un adevărat cadou pentru el, mai ales că mulți dintre cei mari declarați adoptabili chiar își doresc un părinte, ei locuind în centre, spre deosebire de micuți, care stau la asistenți maternali. Dragostea este intensă, conștientă și dorită, poate mai mult...Dar noi, care nu am avut niciun copil, o luăm încet. Probabil următorii adoptați vor fi mai mari :)). Cei de la instituții sunt inceți atunci când nu sunt grăbiți de termene limită, așa că depunerea dosarului îi va constrânge. Multă înțelepciune în luarea deciziilor si mult succes!