Mama, ce de zapada la voi in Suedia!
La noi inca nu s-a depus pe jos cine stie ce, doar putin pe masini... ninge marunt (in Bucuresti, vorbesc)
La noi cand ninge, așa e totdeauna. Nu se mai oprește :). Dar e superb!
Postat 27 decembrie 2014 - 12:26
Mama, ce de zapada la voi in Suedia!
La noi inca nu s-a depus pe jos cine stie ce, doar putin pe masini... ninge marunt (in Bucuresti, vorbesc)
Postat 27 decembrie 2014 - 12:49
Cel mic al ei, bebe, se numeste si Stefan... Tudor Stefan
auci, da! intelesesem ca ei i s-a spus La Multi Ani
sa-ti traiasca Stefanelul mic, si sa fie cumintel la prima lui onomastica
Postat 27 decembrie 2014 - 13:06
Așa e Andra, pana nu ajungi acolo, sa ai copii la vârsta asta, e usor :). Nu degeaba copii mici-probleme mici, copii mari-probleme mari, nu? :)
Multe dintre cele care se plang de probleme ale copilariei le spun sa se bucure de fiecare zi ca timpul zboara si se uita chioras cica mie mi-e usor sa vorbesc ca am copiii mari .Stii vorba cu "pragul de sus..."
Postat 27 decembrie 2014 - 13:32
Multe dintre cele care se plang de probleme ale copilariei le spun sa se bucure de fiecare zi ca timpul zboara si se uita chioras cica mie mi-e usor sa vorbesc ca am copiii mari .Stii vorba cu "pragul de sus..."
Iti dau dreptate... cand ai copii mici, bebelusi, intervin probleme, greutati, "de ordin fizic", ca sa zic asa, care te epuizeaza dpdv fizic: nopti nedormite, oboseala maxima si continua (nu-i usor deloc sa nu te odihnesti nopti la rand timp de 1-2 ani, se supravietuieste, dar usor nu-i deloc, de "demoleaza"), luat copii in brate pana nu mai poti (la meniera carat in brate, nu luati de alint, carati pe distante lungi). Eu de ex. avand copii apropiati ca varsta, uneori le duceam pe fete in brate concomitent, de ex. ma puteai vedea in brate cu un copil de 8 luni-1 an + 1 copil de 2 ani, deci cu un total de 20 kg.... si daca Doamne fereste ieseam si cu caruciorul sau cu vreo tricicleta, eram arajata... efectiv le dadeam cate un sut sa avanseze (mijloacele pe roti, nu copiii). Ma dureau toate alea, brate, umeri, mijloc... Si recunosc ca in momentele alea imi ziceam "Doamne, sa ajung sa vad copiii ceva mai marisori, sa fie dpdv fizic mai independenti, sa mearga si singuri, sa nu mai oboseasca asa, ca nu-i mai pot duce in brate multa vreme".... Asa gandeam la vremea aia, si de aceea le invidiam pe mamicile cu copii mai mari - ca au scapat de problemele fizice....
Reversul medaliei era ca erau mereu cu mine, stiam ce fac, ce mananca, cu ce se joaca etc...
Bine, nici acum nu-s independente ca nioste copii mari, la 6 si 7 ani, tot insotiti de familie sunt (sau de cadre didactice - scoala). Singure, sau singure cu vreun grup - inca nu-o cazul... deci nu am probleme specifice copiilor mai mari, partea cu anturajul. Desi, anturaj se pot numi si copiii de la scoala, care sunt cum sunt, unii "asa", altii "mai asa" - dar inca nu se pune problema de influente grave, ci doar de chestii marunte, in interiorul scolii. Dar slava Domnului, nu am avut niciodata probleme majore, de compotament, sau mai stiu eu ce... poate doar asa "vorbe de discutie" ce-a mai zis unul-altul...
Acum, la partea cu invidia fata de mamicile cu copii mari (ce bine ca ai copii mai mari) este partea cu vacantele, zilele cu coduri, zilele de boala (viroze/raceli), in care trebuie ca cineva musai sa fie acasa, sa-si ia liber de la job, in caz de boala, sau de vreun cod portocaliu - de azi pe maine (vacantele macar le stii cand sunt, si e mai usor sa te planifici). Asta e momentan, pt mine, singurul aaspect stresant in perioada asta a copiilor, pt ca nu am in familie pe nimeni la pensie (bunici) pe care sa-l am permanent la dispozitie, asa "in scurt", iar copiii, la varsta asta, nu-i pot lasa singuri acasa (6 si 7 ani), cu toate ca noi, cei cu cheia de gat, stateam fara probleme. In cazul copiilor mai mari, stresul asta dispare (dar, da, apar altele)...
Cam asta se vede din ograda mea
Postat 27 decembrie 2014 - 13:33
Editat de Ella73, 27 decembrie 2014 - 13:34 .
Postat 27 decembrie 2014 - 13:34
Dar dincolo de toate astea, m-am bucurat si ma bucur in continuare de copilaria fetelor, in diversele etape care au fost/sunt/vor veni
Uitandu-ma in urma, partea aia de bebelusi, mi-a placut, parca a trecut foarte repede, cu toate ca m-a consumat fizic foarte mult la vremea aceea
Postat 27 decembrie 2014 - 13:38
Postat 27 decembrie 2014 - 14:22
Eu cred ca fiecare lucru are plusuri si minusuri acum noi alegem asupra carei parti ne focusam,eu prefer partea pozitiva in felul acesta ma pot bucura mai mult .
Postat 27 decembrie 2014 - 14:41
Postat 27 decembrie 2014 - 14:42