Putin intarziat, urez Letitiei multi ani fericiti.
De asemena elydei...mi-a placut mult ca ai spus ca tot pe domnu' l-ai lua de barbat...este o declaratie tare sensibila...
Si o sa spun si de ce m-a atins chestia asta: desi absolut normal si uman ca doi oameni sa se desparta, sau chiar daca n-o fac sa constate ca n-ar mai alege aceeasi persoana, ma intristez de fiecare data la un astfel de eveniment, chiar daca nu sunt implicate persoane apropiate. Cate vise spulberate, cate idealuri terminate brusc...si mult, mult timp pierdut din viata.
Sigur, privesc din prisma copiilor mei. Probabil ca sunt la momentul cand s-au schimbat motivele ingrijorarilor mele, odata cu varsta lor.
Nu cred ca v-am zis...Ioana este aproape sa se mute la casa ei. Casa ei este o garsoniera deocamdata, intr-o zona decenta. Ar vrea sa se mute...si nu prea. Dar mai mult vrea. O sa-mi ia ceva timp sa o pun la punct, e vorba de bani. Habar n-am cum o sa fie, cum o sa se descurce...ideea e ca am deocamdata o grija in plus. Dar a venit si momentul asta...