... striga fetita mea, in timp ce intra pe usa. Vine de la joaca, impreuna cu tati, gafaie de emotie si e imbujorata de efort. Vine la mine si-mi pune in palme o piatra.
E o piatra banala, la fel ca 1000 alte pietre pe care le ingrop pe negandite intr-un singur metru cub de beton.
Tin pe palma o piatra speciala, pentru ca e aleasa de o fetita plecata la joaca, care s-a oprit un pic sa se gandeasca la mamica ei si sa-si doreasca sa-i daruiasca ceva.
Strang in pumn o piatra pretioasa, si printre degetele mele stralucesc razele iubirii unui copil.
Strang la piept sufletul copilului meu, si ma minunez cat e de frumos!
Ii multumesc si o strang in brate, ascunzand piatra in buzunarul de la pantaloni.
Am multe pietre de-astea. Ultimele sunt un pic murdare, pentru ca am reusit sa o conving sa nu le mai linga ca sa le spele... Le las prin buzunare, pentru ca imi provoaca o placere enorma sa le redescopar acolo. Imi inunda ziua de fericire.
Si acum pasa la voi: care a fost cel mai zarghit (naiv, neobisnuit, haios, etc. ) cadou dulce primit de la juniori?
Editat de BlackCat4evR, 18 august 2014 - 13:20 .