Deseori vad in multe filme, in special americane, cum femei sau barbati dusi de val intr-o aventura de-o noapte, extraconjugala, isi fac dupa aceea diverse procese de constiinta, se framanta si pana la urma ajung, in numele adevarului si increderii reciproce, sa-i spuna partenerului.
Aud in jurul meu, cum persoane care-si iubesc partenerul, copiii, familia, dupa o nebunie de-o noapte ajung sa-si puna cenusa in cap, reusind sa strice ce au construit in ani.
Partenerii la randul lor, unii trec cu vederea, unii se framanta urmeaza discutii care mai de care mai tampite, reprosuri, altii se razbuna facand acelasi lucru ca apoi sa recunoasca cu malitiozitate ca i-a raspuns cu aceeasi moneda.
Si uite asa se poate strica o relatie, o familie...
Intodeauna m-am intrebat ce-i face pe unii oameni sa-si recunoasca aventurile de o noapte.
Scenariul e urmatorul:
Aveti familie, copii. Va iubiti partenerul, il respectati, aveti incredre unul in altul, va intelegeti foarte bine spiritual si sexual, ati reusit sa fiti prieteni.
Sunteti la un congres (sa zicem), un pahar in plus, cineva va soarbe din priviri, simtiti atractie fizica pura. Faceti sex cu persoana respectiva stiind ca nu o veti mai vedea niciodata.
Ati recunoaste escapada sau ati ascunde-o?