Visul, a visa cu ochii deschişi, am visat, vise, vise, toţi visăm. Cuvinte, expresii, dorinţe ascunse uneori împărtăşite, alteori îngropate adânc în ungherele sufletului.
De cate ori nu am auzit acest cuvânt? De câte ori nu am visat noi înşine? Si de câte ori visăm în continuare? Vise şi speranţe, doi fraţi gemeni, călători alături de noi pe calea vieţii. Inseparabili, si veşnic doriţi de fiecare dintre cei ce trăiesc. Cei ce trăiesc? Nu. Depăşeşte şi acest prag.
Cândva spuneam ca rolul meu pe acest pământ este sa fiu o călăuză. Până intr-un loc. Cândva spuneam că mi-ar place atunci când nu voi mai fi să rămân în sufletul cuiva, nu cu tristeţe ci cu speranţa de a ne avea unul pe celălalt pentru totdeauna chiar dacă eu voi fi doar o steluţă undeva sus pe un colţ de cer sclipind pentru a lumina un drum. Drumul speranţei, drumul iubirii veşnice.
La mulţi ani copilul meu drag!
Tata