Eu as fi distrusa daca vre-unul din copiii mei mi-ar spune ca nu-i e bine acasa, cu mine. Cand fata mea cea mare avea 3 ani si cealalta aproape 2, mereu imi spunea cea mare ca nu o suporta pe sorasa si ca vrea sa-i aduc alta surioara. Nu vroia sa imparta nimic cu sora mai mica si pandea mereu momentul cand putea sa o loveasca. Mi-a cazut cerul pe mine. M-am dus la psiholog. La mai multi defapt, pentru ca intotdeauna mi-am dorit o familie unuita si fericita. Acum e bine. Am inteles cum trebuie sa abordez problema, si sa nu impun copilei ceva vis-a-vis de sora. A durat cam 1 an pana cand s-au acceptat surorile. Si acum mi-e tare drag cand le vad ca se joaca impreuna, fac prostiute impreuna, si mai nou, au inceput sa-si imprumute jucarii si hainute. Primul impuls a fost si la noi sa izolam copilele una de alta, si cand cea mare incerca sa o agreseze pe mezina aveam tendinta sa o pedepsim. Daca am fi continuat in maniera asta s-ar fi ajuns la o prapastie de netrecut intre surori. Faptul ca eu, ca parinte am luat atitudine, si ca am cautat pana am gasit o cale de rezolvare a contat mult.
Mama,adolescenta si tatal vitreg - un trio expoziv
Deschis de
ioanatzuca
, feb 17 2014 10:51
220 raspunsuri la acest subiect
