In 2006 dupa 3 ani de incercari am facut analizele.A iesit oligospermie severa.Dupa tratamente naturiste si hormonale am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne orientam dupa un specialist.Am hotarat sa incercam in tara,la TM.Am facut o vizita,o laparoscopie unde am descoperit ca am ovare micropolichistice ,iar si iar analize la sotzu'.Rezultat :ICSI.
L-am facut la TM de doua ori, la 4 luni distanta in 2006 .De ambele date am facut hiperstimulare ,cu cate 20-25 ovocite si cca 15 embrioni.Tranferati cate 3 dar fara rezultat.Am inteles ca in tara nu voi avea noroc.De fiecare data am suferit enorm si la punctie si dupa transfer.La inceputul anului 2007 am scris pe un forum italian si acolo am vazut procentajul mare de reusite la Krumpendorf (e la cca 600 km de unde stau eu).Am scris un mail si mi-au raspuns aproape imediat.Am asteptat prima menstruatie si am plecat a 5-a zi la ei(ianuarie) Au fost foarte,foarte draguti.Am dus toate analizele,ai mi-au facut o ecografie si apoi am discutat cu Dr.Szalay si cu Dr. Herbst.Mi-au dat un tratament de 3 luni cu Glucophage.Dupa aceste 3 luni am fost din nou la ei si mi-au dat o foaie cu instructiuni , cu medicamentele(Menogon parca) ,dozaje si tot ce trebuia sa fac.Dupa ciclu am inceput injectiile si apoi cand eram la ultima am mers la clinica.Mi-au facut punctia, sotzul a donat si am stat 3 zile acolo.Fiind o zona turistica ne-am simtit ca in vacanta,am inchiriat un apartament pe malul lacului ,a fost ca o vacanta.Eu eram foarte relaxata, cred ca si asta a contribuit.Apoi a 3-a zi am facut transferul ...culcata pe burta (in TM nu mi-au spus ca am uter retrovers).A doua zi ne-am intors acasa.Am mers la servici si dupa vreo 10 zile am inceput sa a simt rau.Am facut analiza Bhcg si sotul a mers seara la laborator dupa analize.Am crezut ca lesin cand mi-a dat rezultatul.A fost cea mai fericita veste pe care am primit-o.
Apoi am inceput sa ma simt tot mai rau,am ajuns in spital.Am facut hiperstimulare si atunci,dar fiind insarcinata a fost mai rau,m-am umplut de apa.Am stat cam 4 saptamani in spital cu perfuzii.Acolo am vazut prima inimioara iar a doua zi inca una...
Au inceput sangerarile,spaimele,contractii...
Am avut o sarcina dificila dar din fericire,sunt mama a doi smecherasi de 6 ani.
Am fost cam vaga, dar daca aveti nevoie de alte info , intrebati si eu va scriu.
Multa bafta si nu renuntati,oricare ar fi verdictul...merita orice suferinta,va spun cu mana pe inima.