Lac sa fie ca......stii proverbul.
Se schimba oamenii?
#71
Postat 06 iulie 2013 - 13:08
#72
Postat 06 iulie 2013 - 13:18
Buna :) Acum am citit postarile voastre si chiar va multumesc pentru mesaje. Trebuie sa specific in ce consta cicalirea mea. Sa ne intelegem...un-l bat la cap cu chestii de genul ''De ce un-mi raspunzi la telefon cand te sun'', ''Unde esti si ce faci'', ''ti-am spus sa...''. O fac atunci cand cred ca e nevoie, cand un anumit lucru ar fi benefic poate pentru el sau pentru noi ca si relatie. Nu il cicaleam pentru ca voiam sa fie cum zic eu sau dintr-un orgoliu prostesc. Si nu asta e intotdeauna motivul certurilor noastre. Probabil si voi la randul vostru, ajungeti la discutii contradictorii cu perechea voastra si la un moment dat discutia se termina, caci nu poate tine asa la nesfarsit. Depinde cum se termina cearta. Tocmai de-aia am si scris aici, cerand niste sfaturi caci aveam mare nevoie sa aud pareri din afara, din experientele oamenilor, Sunt debusolata pentru ca nu stiu ce sa fac. Am sperat intr-o schimbare pentru ca acum un an de exemplu, era mult mai rautacios si arunca cu vorbe mult mai grele. Apoi dupa ce ''a realizat'' intr-adevar (asa a spus el) ca nu e bine ce face, s-au vazut cateva schimbari in bine, am si specificat la inceput. Si de aici intrebarile mele care ma macinau, daca se poate schimba cu adevarat sau ar face-o doar pentru un timp, apoi ar reveni la aceleasi obiceiuri.
#73
Postat 06 iulie 2013 - 13:36
Scimbarea de comportament nu este definitiva daca nu este insotita de o schimbare de mentalitate, ori schimbarea de mentalitate nu se produce la varsta asta.
Asemenea schimbari de comportament datorita fricii ca te pierde, sau pentru atinge un scop, dispar dupa ce scopul a fost atins.
Daca intentia lui este sa va castoriti, autocenzura comportamentului dispare dupa casatorie.
Editat de Deceneus, 06 iulie 2013 - 13:37 .
#74
Postat 06 iulie 2013 - 16:09
oamenii se pot schimba numai daca inteleg nevoia de schimbare, iar pentru asta trebuie sa inteleaga in primul rand ca ceea ce fac este ceva gresit , sa inteleaga ca ceea ce fac nu ii ajuta sa evolueze , nici ei si nici pe cei din jurul lor.
daca nu poti sa "vezi" asta nu poti nici sa intelegi de ce trebuie sa te schimbi si nici nu te vei schimba niciodata!
exact cum a spus decenus , daca nu iti schimbi gandirea nu poti sa iti schimbi comportamentul !
#75
Postat 06 iulie 2013 - 17:30
De 10000 ori like!
Mame/tati de fete, invatati-va fetele sa fie egoiste.
Sa stie sa-si cunoasca propriul interes si sa stie sa-si conduca viata personala/profesionala astfel incat sa le fie bine.
Sa se poata descurca in orice situatie si sa nu trebuiasca sa stea/sa se simta obligata sa stea cu un nemernic doar ptr ca il iubeste/a investit timp/bani in relatie sau ptr ca nu stie altfel.
eu vreau sa te intreb ce intelegi prin propriul interes? de egoism nici nu vreau sa discut pentru ca sper ca nu stii despre ce vorbesti.
si mai vreau sa stiu de unde ai siguranta si convingerea ca cineva "stie" cum sa isi conduca viata incat sa ii fie bine? adica noi conducem viata sau ar trebui sa fim mereu atenti la ceea ce inseamna viata de fapt ?
din experienta mea de viata am vazut ca in general atragem ceea ce oferim, chiar daca suna urat si nu ne place sa recunoastem ca suntem egoisti, invidiosi , nefericiti si multe alte multe interese personale pe care parintii nostri ne-au invatat ( pentru ca atat au putut ei ) ca e bine sa le avem.
pe mine tatal meu ( care a ramas vaduv la 45 de ani ) m-a invatat ca sunt cea mai frumoasa persoana pe lumea asta si cand spun frumoasa nu ma refer la inaltime, greutate, culoarea ochilor sau a parului ( desi sunt copia mamei la indigo ) ci pur si simplu ca ma iubeste exact asa cum sunt eu. fara sa ceara de la mine mai mult decat pot sau vreau.
pentru mine scopul propriu in viata asta este sa fiu fericita de tot ce este in jurul meu fara a cauta vreun interes si asta primesc la randul meu!
#76
Postat 22 noiembrie 2013 - 09:17
3 ani?....putin sau mult?
depinde de fiecare.
la prima impresie as fi vrut sa iti scriu ca nu se schimba nimeni.
realitatea este ca uneori oamenii se mai schimba.. unele aspecte se pot ameliora....
depinde mult de rabdarea ta, iubirea ta, cate este de reala si de dorinta lui.
in concluzie, oamenii se schimba dc vor cu adevarat. dc simt ei insisi motivatia in sufletul lor si dc ai rabdare cu ei, iar rabdarea ti-o da o dragoste infinita.......
#77
Postat 22 noiembrie 2013 - 09:43
parerea mea este sa consumi aceasta relatie cat se poate de mult.
altfel vei ramane angrenata intr-o poveste obsesiva in care te vei gandi mereu ca nu ai facut tot posibilul.
exista ceva in voi care va face sa fiti impreuna.
pe de o parte este si tulburarea lui, care pleaca din ceva frustrari interioare, pe de alta parte si tu ai ceva, probabil de care nu esti constienta, care are nevoie de relatia cu el. o definire a ta ca om.
sunteti unul pentru altul o lectie de viata.
cred cu tarie ca astfel de relatiii sunt predestinate karmic.
fiecare invata ceva din relatia voastra.
si amandoi invatati autocontrolul si daruirea.
per total, relatia voastra nu are sanse decat dc va iubiti cu adevarat. dar cu adevarat.
asa tu vei gasi o cale sa ajungi la inima lui si sa vindeci fobiile si frustrarile, iar el va invata sa se controleze si sa se te respecte. nu il cunosc si nu stiu exact, dar dc te va iubi cu adevarat si te va pretui pt toata rabdarea ta, va invata in timp sa te respecte si se va linisti.
asta dc nu vorbim despre un om de joasa speta complet si lipsit de orice forma de educatie.
dc vorbim despre un om care nu isi poate controla agresivitatea datorita unor traume sau fobii provenite din frustrari, dar care in esenta are un fond bun, atunci sanse sunt. doar inima ta te va ghida dc sa mergi sau nu pe drumul asta.
intotdeauna exista si calea mai simpla, in care alegi direct un om matur, langa care sa te dezvolti tu si sa ai o viata usoara si simpla. asta nu inseamna ca vei fi mai fericita.
prb si tu ai ceva de invatat din relatia cu el. in primul rand sa te cunosti pe tine insati si sa iti definesti ce fel de femeie esti tu cu adevarat si ce te face fericita. nu neaparat ce isi doresc parintii pt tine, te face fericita.
#78
Postat 22 noiembrie 2013 - 16:15
Acolo unde exista abuz, de orice fel, fie ca e fizic, verbal, emotional, nu e loc de iubire adevarata. Din nici o parte. O persoana nu poate abuza alta persoana pe care o iubeste cu adevarat. Cand iubesti, ii doresti binele celuilalt, doresti sa-l/ sa o protejezi e orice l-ar putea rani. Iar partea cealalta, la fel. Cum poti iubi cu toata fiinta ta pe cineva care te abuzeaza? Cum poti iubi cand nu poti fi tu insuti? Cand ti-e teama sa spui un cuvant, sa faci un gest?
Uneori in 'chimia' din relatie nu exista o balanta si asta face sa iasa scantei, insa, separat fiecare dintre parteneri sa fie chiar ok. Cu alt/a parneter/a, acceasi persoana poate avea o relatie 100% diferita, fara certuri, fara jigniri, fara abuzuri. Si atunci stai si te intrebi ori cum de partenerul actual al fostului tau partener il suporta sau daca le cunosti relatia, te intrebi "What's wrong with ME?!" Nu e nimic gresit, decat 'chimia'. 2 personalitati care nu se potrivesc.
Eu zic ca e timpul sa pui punct si sa iti vezi de viata.
#79
Postat 22 noiembrie 2013 - 16:16
Babyblue, no offence, dar cum poti sa spui ca 'iubirea adevarata' ii da rabdare sa salveze ralatia asta? Nu exista pic de respect intre parteneri intr-o relatie abuziva, nici macar nu merita efortul de a incerca sa salveze o altfel de relatie.
#80
Postat 23 noiembrie 2013 - 00:13
Ati observat ca discutati la un subiect din iulie, da?