Originally posted by ankalauraBey, cum adica sa fiu eu cu el? Suntem prieteni de cand eram copii! Este fratele meu de suflet! Nu ma simt atrasa de el!Spun despre el ca este asa, pentru ca ASA ESTE! Nu spun ca e frumos si destept pentru ca sunt atrasa de el, ci pentru ca asa este! Si nu inteleg de ce nu reuseste sa intalneasca o femeie normala! Prietenul meu are 31 de ani. Nu are o mama capcauna care sa-l tina in fusta. Este educat. Picteaza de placere si lucreaza la o mare banca. Este foarte "bricoleur". Daca vrei sa iti repare cineva ceva bine, pe el il chemi. Nu l-am intrebat de ce e singur mereu, dar mi-a promis solemn ca voi fi prima care va afla, in cazul in care cineva ii va umple inima. Cred ca e singur de prea bun. Cred ca de prea bun e luat de fraier....Cat despre iubirea lui... nu e prea frateasca,
trust me.... Este singurul barbat care adora uleiurile aromatice, lumanarile, masajul, preludiile lungi, buchetele imense de flori....
Intrebarea mea:Cum de sunt atatea femei care vor o familie si o iubire adevarata si nu reusesc sa gaseasca decat nemernici, si cum de el, care vrea si el o familie si o iubire aderavata, nu reuseste sa gaseasca decat femei nemernice? Asta este intrebarea...Povestesc despre el, si ma inteb cum de mi-a scapat!
Fireste, nu trebuie sa ma luati in serios....[flo]Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea[/quote] Anca [flo]a fi bun este o mare calitate, din pacate nu toti considera asa.Am citit subiectul tau si intrebarea din final-este greu sa dai un raspuns cind nu stii prea multe lucruri.Am sa iti spun de mine- la 33 ani nu am sot, nu m-am casatorit, nici prietenii prea trainice nu am legat . Cind am gasit pe cineva eram in anul 3 de facultate si m-am bucurat crezind ca e cine trebuie. Dar nu ne-am inteles; el nu era student, nu lucra. M-am simtit oribil pe urma aflind ca se insurase cu prietena dinainte. Si doar imi spusese cite alte amice avusese,cite experiente avusese, dar eu tot sperasem ca voi fi 'aleasa'. Apoi am mai intilnit pe cineva in genul prietenului tau-inalt, dragut, bun,bine educat, dar esecul dinainte si anii cind nu avusesem pe nimeni mai apropiat, cu care sa vreau sa ma casatoresc, sa simt ca merita, m-au facut sa renunt la relatie-nu fara multe regrete. Acele amintiri nu imi dadusera pace, asa cum spune acest prieten al tau :
"Si nici nu stiu ce as mai putea oferi; parcatot ce pot oferi nu-si gaseste ecou in sufletul nimanui, sau doar pentru o scurta perioada (vezi istoria ultimilor ani). Si poate si de asta nu mai am, cred, incredere in mine.Oricum eu sunt o fire mai 'ciudata', stii doar, ..." Am mai cautat la sfatul cuiva prieteni prin internet , dar si ei avusesera multe esecuri sentimentale. Asteptam mereu 'ceva' sa se intimple, sa fie o 'scinteie' pt ca apoi lucrurile sa decurga frumos, lin, adevarat...Nu cred ca e timpul trecut pt nimeni, indiferent de virsta.Pe de alta parte, fara a parea pesimista, daca el nu si-a manifestat dorinta sa ii fie prezentata o fata, nu stiu citi sorti de izbinda ar avea aranjarea unei intilniri. Mai ales ca se considera o fire 'ciudata'. Probabil are multe exemple in viata lui care sa il faca reticent. Dar de ce nu ? De ce nu risca pur si simplu? Cred ca un baiat singur e mai vulnerabil decit o fata singura.Iar sufletul este asa de sensibil, dupa o virsta omul devine atit de retras, incit devine tot mai greu sa il faci sa se descopere, sa vorbeasca de el. Cred ca prietenia dintre un baiat si o fata poate exista, cind e dezinteresata. Bafta !