Bloguri

Jurnal de sarcina

La ce să te aștepți... când nu te aștepți

  • Contrar titlului unei renumite cărți (poate cea mai bună și recomandată în sarcină, "La ce să te aștepți când ești însărcinată"), ce faci atunci când NU te aștepți? Câți sunt pregătiți, oare, pentru acest moment? Posibil cei care își doresc și îl așteaptă, dar mai sunt și cei care nu plănuiau asta. Iar aici poveștile sunt mai interesante, părerea mea. Dincolo să zicem că e totul roz, își doreau, s-a îndeplinit, end of story, asta dacă nu continuă mămicile cu sute de mesaje și poze în care își laudă copilul. Hai să fim serioși, fiecare își va lăuda copilul și îl va considera cel mai cel, dar să nu-i sufocăm pe alții cu asta.

    Așadar, după un prim test ieșit negativ, împreună cu partenerul meu am cumpărat un al 2-lea test de sarcină. Test care a ieșit... nul. Deja devenea frustrant pentru că simțeam că sunt însărcinată, dar voiam și dovada. Și cum se spune că a 3-a oară e cu ''noroc'', a venit și al 3-le-a testPozitiv. Deși simțisem dinainte că sunt însărcinată, confirmarea a fost șocantă, totuși. Nu a fost o sarcină planificată, motiv pentru care, deși reacția inițială a fost pozitivă, puși în fața faptului împlinit, nu știam dacă să râdem sau să plângem. Unele femei se gândesc imediat la o siguranță pe care vor s-o simtă, pe când bărbații... ei bine, bărbații se gândesc și ei la multe. În primul rând, se sperie. Majoritatea lor nu realizează niște sentimente decât târziu, poate chiar abia când vor ține copilul în brațe. Bineînțeles că sunt și excepții. Dar n-a fost cazul la noi. Partenerul meu se gândea că poate în acești 2 ani de relație n-am apucat să facem prea multe lucruri doar noi, ceea ce pe mine m-a făcut imediat să mă gândesc că nu am parte de siguranța aceea de care aveam nevoie. Și așa a început stresul: ce aș face eu singură, cu un copil? În alte circumstanțe nu aș fi văzut lucrurile atât de grele, dar în circumstanțele noastre era mai complicat (eu, mutată la el, ar fi trebuit să plec ori la ai mei, ori singură; singură, cum m-aș fi descurcat financiar, dacă eu am ales să lucrez împreună cu el, la business; ar fi trebuit să-mi caut imediat alt loc de muncă pentru că nu mai puteam lucra împreună cu el, dar cine te angajează gravidă, că ești în probe cam peste tot la la început, iar apoi se afla de sarcină; să accept situația și să mă duc la ai mei gravidă, așteptând să treacă cele 9 luni de sarcină și primind ajutorul legal de la muncă, știam că nu pot psihic, că am nevoie de suportul lui ca bărbat, lângă mine, că altfel n-aș fi putut accepta să se numească ''tată''; plus că sunt adepta familiei și nu mi-am imaginat-o niciodată așa, destrămată dinainte de a o începe; și multe alte gânduri). Astfel, nu mi-am anunțat partenerul când aveam să merg la primul control, pentru că mi-am dorit să văd întâi dacă e totul în regulă, spunându-mi că ulterior îmi voi da timp să-mi pun ordine în gânduri. Pentru mine cel mai important lucru, când vine vorba de un copil, este să simți că îl iubești deja din burtică și că ai fi în stare să faci orice pentru el. Restul, se rezolvă, oricât ar părea de greu la început. Ori eu încă nu aveam niciun sentiment clar, decât multe, amestecate, iar el, prin incertitudinea lui, nu mă ajuta deloc. Nu m-am gândit atunci că asta mă va afecta atât de tare, până la depresie... Așadar, am văzut copilul la prima ecografie. Avea cât calculasem eu, adică 8 săptămâni, și mi-a insuflat și dr. mea ginecolog niște lucruri (precum că este un copil ''însemnat'', care și-a dorit să vină la noi, indiferent de menstruație sau pastila de a 2-a zi și, mai ales, după ce cerusem un semn în biserică), așa că am plecat de acolo cu părere de rău că n-am sincronizat controlul medical încât să poată fi prezent și partenerul, deși nu sunt sigură că ar fi venit. Însă l-am anunțat despre acest control imediat după ce l-am efectuat.

    Dacă mi-aș permite să fac vreo recomandare în cazul unei sarcini neplanificate, ar fi ca ambii parteneri sa fie prezenți la prima ecografie. Le-ar ușura decizia, în cazul în care sunt speriați sau au vreun dubiu.


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Sportul în sarcină

    Unul din cele mai bune lucruri pentru a lua puțin în greutate și a asigura o stare bună de sănătate viitorului copil este practicarea sportului în sarcină. Însă unele femei nu a...
  • Alimentația mea în sarcină

    Eu, una, nu mi-am făcut prea multe griji în privința alimentației în sarcină, deoarece și înainte de a rămâne gravidă am încercat să am un stil de viață cât mai săn...
  • Fericirea e... să simți primele mișcări ale copilului

    Se spune că primele mișcări ale copilului ar trebui să le simți între săptămânile 16 și 25 ale sarcinii, iar dacă ești însărcinată prima dată, e posibil să nu le simți decâ...
  • Am visat sexul copilului

    Am admis că sarcina aceasta nu a fost una programată, iar dacă tot nu a fost așa, m-am rugat să fie măcar ceea ce ne doream. Și anume, un baiețel.  După toate tensiunile și lupta mea cu depresia...
  • Analize necesare în sarcină

    În primul rând, medicul este cel care trebuie să confirme prezența sau absența sarcinii. Apoi, femeia trebuie să afle dacă starea sănătății ei îi permite să păstreze sarcina sau nu. ...

Din aceeasi categorie...