Pe data de 19 iunie 2014 am aflat despre fiinta ce se afla in mine.Aveam 17 ani si 11 luni,nu stiam ce o sa fac,cum sa-i spun mamei,care era cea mai apropiata de mine.Am stat inchisa in baie minute bune pana ce l-am sunat pe iubitul meu sa-i dau marea veste.Stiam ca mamei trebuia sa-i spun prima dar imi era atat de rusine,am gresit,am gresit pentru ca m-am grabit dar acum nu-mi pare rau de nimic.Pana la urma i-am spus si mi-a spus ca sunt fata ei,ma accepta orice s-ar intampla...
Iubitul meu era foarte fericit insa eu eram panicata doar in privinta unui lucru...scoala.Nu stiam ce o sa se intample,imi doresc foarte mult sa merg mai departe la scoala pana ce intr-o zi am discutat cu diriginta si mi-a spus ca nu e nici o problema si ca un copil e o binecuvantare !
Din acea zi totul s-a schimbat,am decis sa-i spun si tatei,el mi-a dat acelasi raspuns ca mama,ceea ce m-a facut sa incep sa ma gandesc doar la micutul meu care abia incepe sa traiasca in mine.
Acum am 12 saptamani,burtica prinde contur iar mie imi dau lacrimile de fiecare data cand vad ecografiile.Tinere mamici,aveti incredere in voi si luptati pentru a avea aceste minuni,mai intai de toate ascultati-va parintii cat timp sunt in viata !
Comentarii