-
Trimestrul 1 nu a fost cel mai usor. Am aflat ca sunt insarcinata inainte cu 4 zile intarzierea menstruatiei, liniuta era putin stearsa dar era. Am inceput tratamentul cu Clexane si m-am programat pentru primul control. Nu avem nici 6 saptamani si am inceput sa am sangerari. Eram sigura ca este vorba de avort spontan si am fugit la urgente. Mi-a spus ca sarcina este mica, inca bine si daca revin sangerarile sa ma intorc. Am mers si la medicul meu si am inceput tramanetul cu mult progesteron. Aveam dureri zilnic si mici sangerari la fel, zilnic. Trebuia sa stau si cu copilasul care nu avea nici 2 ani atunci, ma jucam cu el de pe canapea si efort cat mai putin. Am avut sangerari zilnic pana la aproximativ 10 saptamani. Am crezut ca gata, am scapat si totul va fi bine. Nu am facut efort nici atunci si am continuat tratamentul. Aspenter am scos de la 6 saptamani desi sarcina trecuta luasem toata sarcina. La 12 saptamani trebuia sa merg la morfologie. M-am pregatit, insa din pacate a trebuit sa cobor multe scari. Am simtit putina durere pe moment dar am sperat ca va ceva cu medicamente. Din pacate nu a cedat, mi s-a intarit burta si asa a ramas. Am avut dureri mari si hemoragie mare. Am ajuns asa la medic, eram deja in drum spre el, a verificat daca s-a produs un avort sau este in regula. Sarcina era ij regula, la locul ei, placenta era foarte joasa si dezlipita. Mi-a spus ca nu stie cum va evolua din pacate si a fost nevoie sa ma internez pentru ca nu se oprea sangerarea si imi era teama sa plec asa acasa. Am stat internata 3 zile, la externare pe langa dezlipire s-a vazut si un hematom. De atunci a inceput repausul total, nu am avut voie sa ridic nici macar o sticla de 2 l. O perioada foarte grea, cu atat mai mult si cu copilasul acasa care era dependent de mine. Aceasta situatie nu a avut legatura cu prima sarcina, cu prima cezariana, nu.. pur si simplu asa a fost sa fie.
Comentarii