Prima data a fost un gand razlet " oare o posibil?!" dar l-am alungat repede "nuuu. nu se poate. nu are cum!!". Apoi un sambure de indoiala " si daca tousi...?" Si inima a inceput sa bata mai repede. Un soi de agitatie si neliniste a pus stapanire pe mine. Palmele mi s-au umezit si obrajii mi-au luat foc.
Apoi a venit si confirmarea "da, sunt insarcinata!!!" si lumea mea a stat in loc pentru o clipa.
O surpriza. Si ce surpriza!
Viata e frumoasa si surprinzatoare. Viata e divina.
M-am uitat in ochii copiilor mei. Si am vazut bucurie sincera, incantare, speranta si iubire. Multa iubire. Iubire pe care abia asteapta s-o reverse asupra lui bebe.
Comentarii