ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Am intrat in travaliu - # #nastere #cezariana #emotii #dureri ##bebe #frica #nastere #spital
311 vizualizariAzi voi povesti despre experienta pe care am avut-o in urma cu doi ani si 5 luni la o maternitate de stat din Bucuresti.
Inca de la inceput vreau sa mentionez ca aceasta a fost strict experienta proprie, nu din auzite sau inventata.
Desigur ca au fost si parti bune, dar si parti mai putin bune.
Era ora 3:30 (dimineata), ma foiam in pat (oricum, de la 32 de saptamani nu mai dormeam decat in sezut, avand in prezent 39 de saptamani si 5 zile), merg la baie, simtindu-ma inconfortabil si oarecum ciudat. Cele doua picaturi rozalii m-au determinat sa imi trezesc sotul si sa ii zic sa ma duca la spital, avand usoare dureri de burta si contractii dureroase, dar suportabile. (Ah, foarte important este sa aveti o aplicatie de monitorizare a contractiilor - foarte utila atunci cand o aratati medicului care va consulta.)
Aveam ghiozdanul pregatit (acte, cateva haine de schimb, papuci si chestii de igiena personala), asa ca am facut un dus, am baut apa si am plecat la spital. Totul a descurs frumos la camera de garda, personalul medical si auxiliar foarte amabil, m-au ajutat cu explicatii, am urcat pe sectia de Gineco-Obstetrica, mi s-au rezoltat probe de sange, verificat contractiile cu un aparat special (o banda pusa pe burtica). Totul la superlativ pe aceasta sectie. Desi aveam dureri din ce ince mai intense, totusi nu erau acele contractii de "nastere" , asa cum se exprimau medicii. Ciudat, dar nu denigrez spusele lor.
In jurul orei 15:00, in aceeasi zi, reusesc sa adorm si prin somn incep durerile intense; doamna asistenta a venit in salon sa ma vada la rugamintea unei alte gravidute, eram cumva ametita de dureri, ma mangaie pe frunte si pe burtica si cheama pe o doamna asistenta din zona de travaliu. M-a anuntat ca trebuie sa ma mut pe sectia pentru travaliu, deoarece a inceput procesul. Zis si facut.
Travaliul a durat pana la h23, cand au decis sa imi faca operatie de cezariana de urgenta (dilatare zero, placenta previa, hipertensiva).
Personal, am simtit acele dureri de travaliu intens si cu toate acestea, nu aveam curajul sa tip, sa urlu, asa cum faceau celelalte gravidute si erau certate din acest motiv. Preferam sa "zgarii" cumva perna pe care stateam si sa ingan in minte un cantecel de copii pentru a ma putea linisti.
Ajunsesem pe o sectie pe care as defini-o exact opusul a ceea ce am intalnit atunci cand m-am internat, dar as trada cumva profesionalismul medicilor si al asistentelor de pe ATI. In sfarsit, experienta a fost in mare parte una acceptabila, chiar placuta, lasand la o parte atitudinea moaselor si a infirmierelor care efectiv tipau si urlau la acele gravidute.
Nu regret operatia de cezariana, poate si din motivul ca am asociat-o cu operatia de apendicita facuta undeva la 13 ani, atunci cand medicul chirurg mi-a zis ferm sa ma ridic din pat si sa fac pasi pentru a putea pleca mai repede acasa.
dupa 17 ani, aceleasi cuvinte mi-au revenit in minte si m-au ambitionat sa ma ridic si sa merg, pentru ca altfel nimeni nu te-ar fi menajat postpartum in spital: copilasul (un bebe de 4kg+, 54 cm), eu o mamica (de 100Kg+ si 167cm) in fata faptului implinit: nasterea. Cu alte cuvinte, descurca-te, ai primit bebele, esti mama, asa ca trebuie sa ai grija de el.
Asa ca, mamici si viitoare mamici, sa nu regretati nicio clipa modul de a naste: natural sau prin cezariana. Doare oricum, dar noi suntem puternice si aceste dureri vor fi date uitarii odata cu trecerea timpului.
Comentarii