Salutare, draga jurnalule!
Iata ca a trecut cu bine saptamana aceasta, tati a venit acasa, iar noi am implinit azi 38 de saptamani, ne rugam ca in continuare sa fim bine si incepem numaratoarea inversa.
Simt ca a crescut bebelina, ii simt capul jos de tot spre zona pubiana, cand stau pe scaun sau in pat cu picioarele indoite simt cum loveste in osul pubian si cu piciorusele impinge in stomacul meu, am avut 2 seri niste arsuri groaznice, ciudate cu salivatie abundenta, dar sanatoase... sa fim ca trec toate.
Cu raceala sunt mai bine, beau sirop de tuse, imi pun caldura pe piept si expectorez mai usor, nu stiu de unde pot veni atatea mucozitati....
Vreau sa iti mai spun ceva, sa ma laud de fapt cu baietelul meu, Matei, cel mai cuminte si intelegator copil din lume. La 5 anisori a stat toata saptamana cu mine in casa, s-a jucat, si-a facut de lucru, ne-am jucat impreuna in pat ce jocuri am putut, ba chiar m-a ajutat si la unele treburi. I-a adus tati un cadou, iar acum sunt parc si-a primit rasplat.
Sper sa treaca cu bine si saptamana viitoare si sa mergem la doctor atunci cand avem programare. Stiu ca vor fi zile lungi, pline de emotie, de framantari, de sentimente contradictorii, de lacrimi de fericire, de ingrijorare, de nostalgie, simtaminte normale pentru o MAMA. O mama care s-ar imparti in doua, jumate ar ramane acasa cu un copil, iar o parte s-ar duce la maternitate cu celalalt. As scrie mai multe dar nu mai pot de lacrimi si sper sa nu-i fac rau bebelinei. Sunt sigura ca Matei si tati se vor descurca bine saptamana viitoare si sunt constienta de faptul ca EU sunt mai dependenta de Matei decat este el de mine....
Asa ca, draga jurnajule, ma bucur ca te-am gasit, ca reusesc sa-mi scriu aici cateva trairi, sa ma descarc emotional si ca tu ma asculti. Sa auzim de bine...
Comentarii