Am ajuns! Ei, da, am reusit sa ajungem pana in saptamana 38. E greu, foarte greu. Toti asteapta cu nerabdare venirea bebelusului pe lume . Toti ne rugam sa fie bine, sa fie sanatos.
Fiecare zi ce trece reprezinta o alta baricada peste care eu trebuie sa trec.Imi e asa de greu ca uneori uit sa mai vorbesc cu el; poate doar fratiorul reuseste sa mai stabileasca o legatura. Cum era de asteptat, si spatiul a devenit neincapator si-l enerveaza si loveste, probabil sa se intinda.
Mie mi-au revenit starile de voma si disconfort legat de orice mananc. Mersul pe jos a devenit un supliciu. Burtica 'a coborat' bine de tot. Asteptam.... sa se implineasca visul ... caci viatat nu-i decat un vis pe care ni-l dorim superb si fara sfarsit!
Comentarii