40 + 4, bun venit draga Sofia!

Buna ziua, draa Sofia!

Mama nu a mai reusit sa termine de povestit dar a avut cea mai frumoasa ocupatie! Cea de mamica a ta!

Revenind...pe data de 11 februarie, dimineata, la ora 6:30 mami deja se spala si se pregatea pentru spital. Stiam ca voi fi internata, bagajul era pregatit, emotional eram pregatite, fizic (credeam) ca eram pregatite.

La 7:15 - 7:20 eram la spital, faceam internarea, cu tata langa noi.

Apoi ne-am luat la revedere, l-am trimis pe tata la servici iar noi am urcat la sala de travaliu.

Acolo am fost intampinate de o asistenta foarte draguta care imediat a pus senzorul sa iti monitorizeze inimioara (care o cam luase la galop - de emotie, cred). Pe la 8 a venit doamna dr. si zambind a poftit-o pe mama pe masa de consultatii.

"Mai! Am stat langa telefon toata noaptea asteptand sa ma suni dar tu...nimic! Ai spus ca ne vedem dimineata la spital dar nu ma asteptam sa te si tii de cuvant!". Astea au fost primele cuvinte ale doamnei.

Apoi, la examinare, concluzia a fost "Dilatatie 3, apa rupta!". Apa se rupsese dimineata cand se stergea mama dupa dus. Motiv pentru care nici nu mi-am dat seama. Am crezut ca e o mica pierdere de urina (cum stiam ca e posibil sa am).

Dupa control a urmat o perfuzie de calciu pentru tine si inca una cu oxitocina pentru a grabi procesul de travaliu...

Daca la ora 8 cand ma internasem aveam contractii sporadice, usor suportabile, ele incepusera sa se intensifice. La 9:30 cand a venit controlul nr. 2 erau destul de dese si de intense ... inca nu suficient de dureroase incat sa plang ca in filme sau in emisiunile tip reality-show. Concluzia controlului: "Dilatatie 5-6!"

Avea sa mai dureze putin!

Inimioara ta era monitorizata in continuare si chiar se mai potolise, era in limitele normale. Doamna asistenta chiar ii spunea doamnei dr. ca toti bebeii au prezentat hipertensiune in acea dimineata asa ca e posibil sa fie de la aparat.

La 10:30 durerile erau deja intense, imi era somn (chiar motaiam in cele 20 de secunde de pauza dintre ocntractii), imi era greata si durerea aproape ma facea sa plang (a nu se intelege sa tip).

Controlul: "Dilatatie 7-8! Te pregatesti!".

Am mai avut inca 30 de minute de asteptare si la 12 eram pe masa, domana doctor imi facea instructajul iar o asistenta steriliza "zona".

Si am inceput evenimentul cel mai minunat din viata unei femei: nasterea!

Cu 4 "impingeri", 2 "aaaa-uri" prelungite si doamna doctor instruind asistenta sa cheme terapia intensiva ACUM! ai venit pe lume la 12:15.

Prima exclamatie la adresa ta a fost cea a doamnei dr. "Ii seamana lui tata!". Apoi ai ajuns din bratele ei in cele ale neonatologului si asistentei de la terapie intensiva, care nici nu stiu cand au ajuns asa de repede (parca asteptau dupa colt :)).

Erai movulie la fata draga mea, din cauza ca nu ai reusit sa treci repede printre oasele mamei, dar fiind o luptatoare ai rezistat!

Mandra, doamna dr. a spus ca ai peste 3,800 (era ciudat stiind ca cu cateva ore inainte, la controlul ecografic aveai estimativ 3,150 kg).

Si intr-adevar! Aveai 3900 g si 54 cm, cu o circumferinta a capsorului de 34 cm.

Asa ai venit tu pe lume draga mea!

Si de atunci umpli viata noastra de bucurie!

Te pupam dulce draga noastra Sofia Georgiana! :*:*:*:*:*

Urmatoarele postari vor fi de-acum la jurnalul tau, al bebelusului!

Multumim acum, la final, acestui minunat site si cui care a venit cu ideea de a crea acest spatiu unde viitoarele mamici sa isi poata lasa gandurile, amintirile, impresiile si sentimentele impreuna cu sperantele pentru minunile ce cresc in burticile lor!