-
Aseara am avut un cosmar oribil...se facea ca pierdeam bebele...A fost groaznic,mai ales ca l-am vazut,dar era mult mai mic decat este in realitate. Cred ca ajung sa o iau razna in ritmul asta. Ieri am cam stat in picioare si nu prea l-am simtit si nici aseara,decat de cateva ori. Nu stiu de unde panica asta exagerata,in loc sa ma bucur de fiecare moment. M-as duce zilnic la ecograf,sa il vad. Este atat de diferit fata de prima sarcina,sau unde nu prea aveam habar de multe,cred ca si varsta isi spune cuvantul(aveam 21 de ani la prima sarcina si un baietel foarte energic,acum 33 de ani,inca nu stim sexul,posibil tot baietel din ce a vazut medicul de familie la eco). Acum stau cu teama de orice,de miscari,de alimente,de analize...altele isi doresc sa tina aceasta perioada o viata dar eu din pacate nu ma pot bucura de aceste momente cu adevarat si abia astept sa nasc,sa il am langa mine,sa il vad ca este bine.
Comentarii