De doua zile tot am contractii. Ca urmare, starea mea de spirit nu e una foarte buna. Abia astept sa imi intalnesc puiutul, dar contractiile astea degeaba ma termina psihic. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ma simt ca un butoi si abia ma misc. M-am adunat toate fortele ca sa ma plimb asa, prin zapada, cate 15-20 minute de mana cu al meu, ca poate poate nasc odata! Ieri dimineata am inceput sa am contractii la 6 minute distanta, asa ca am fugit la spital. Ne-a dus vecina cu masina, am intrat la urgente, m-am schimbat, m-au dus sus la etajul cu maternitatea, mi-am pupat sotul, dupa care m-au pus in patul din mijloc intr-un salon de travaliu. A urmat urcarea pe capra, analize, urinat in eprubeta pe sub burtica uriasa, lucru ce s-a dovedit a fi foarte complicat. In tot acest timp contractiile s-au oprit, probabil de frica. Mi-am sunat doctorita, i-am spus ca sunt la spital, si peste vreo ora a venit sa ma vada. La inceput eram in salon cu o fata ce abia nascuse o fetita si una ce astepta sa faca cezariana. Dupa care am ramas singura. Pe la 12 am inceput sa am contractii din nou. A venit in salon o alta fata ce era internata de o noapte si care asistase la sunetele ce veneau din camera de nastere si care era foarte panicata. Contractiile mele erau la 6 minute distanta. Pe la 3 a plecat al meu acasa, iar pe la 5 mi-au facut o injectie ce mi-a crescut durerile. Contractiile mele erau mai dese, dar nu aveam dilatatie deloc. Urcatul pe capra si moasele batrane cu degete groase m-au cam traumatizat. Cand stiam ca trebuie sa urc din nou ma lua groaza. Am numit acest procedeu dureros a doua dezvirginare, fapt ce a amuzat fetele din salon. Am ras foarte mult seara trecuta, in ciuda durerilor. La eco mi-a spus doctorita ca baietelul meu are cam 3 kg 350g, plus minus 500 g, si capul putin cam mare. Am anuntat pe toata lumea, bineinteles. Dupa ora 10, contractiile mele au inceput sa nu mai fie regulate. Cand ma agitam se opreau, cand ma linisteam ma luau din nou. Intre timp, fata de 19 ani din salon cu mine era disperata. Urla de durere, dar dilatatie nu avea deloc. Ea striga ca nu mai poate, moasele ii spuneau ca e abia la inceput, ea plangea ca moasele nu o cred ca o doare si nu o incurajeaza deloc. La ora 11 m-a mutat in alt salon. Atunci contractiile s-au oprit. M-am plimbat degeaba in incercarea de a le face sa porneasca din nou, dar a fost in zadar. Pe la ora 1, disperata, am sunat doctorita. Mi-a spus sa incerc sa dorm, ca o sa am nevoie de putere. Am dormit pana la 6. Cand i-am spus, mama m-a intrebat "si cu nasterea cum ramane?", lucru ce m-a amuzat teribil. La vizita de dimineata, docorita mi-a spus ca tot nu e dilatatie. Eu contractii nu mai aveam, asa ca i-am spus sa ma lase acasa. Fata ce a fost in salon cu mine tot nu nascuse, era aproape lesinata pe pat, cu mana in perfuzie. Eu pe la 12 am plecat acasa. Vizita mea la spital a fost in zadar. Macar acum stiu la ce sa ma astept si nu mai am emotii. A fost un fel de antrenament. Nici nu am crezut ca ma intorc acasa fara puiu mic in brate. Acum nu mai vreau sa nasc, nu ma mai grabesc. M-a durut suficient. Sper sa mai stea puiu mic vreo saptamana si ceva in burtica, pana ajungem la 40 saptamani..
Comentarii