Sa incep prin a spune cum a fost prima intalnire face2face bebicul... Fiind traumatizata nasterea atat pentru mine cat si pentru bebe, cand moasa mi-l l-a aratat, nu am avut macar puterea sa ridic capul de pe masa. Au luat bebicul i-au facut ce i-au facut si pe mine m-au pus in pat, ca sa imi revin, sa ma poate da pe salon. Eram obosita fizic, psihic la cate injectii imi facuse, si asteptam cu nerabdare momentul sa mi-l aduca sa-l pot strange in brate si sa-l pun la san... Din toate acestea doar de imbratisat am putut sa o fac, primul instinct al bebelusului a fost sa imi agate degetelul sa nu-i mai dea drumul, eu nu ma puteam misca, nu a vrut sa ma ajute macar sa-l pun la san. . Bebelusul a fost dus la incubator, pentru asa zisa "supraveghere", eu la salon.. A trecut o zi, a trecut a doua, mie nu-mi aduceau bebelusul in salon, tot intrebam pe cele ce veneau in vizita, unde este, mi se spunea ca, e foarte bine, e la incubator, se hraneste cu stimulent (si la mine imi bubuiau sanii de laptic), si ca mai multe imi va spune doamna doctor de la neonatologie, si ca pot merge sa-l vad doar, acolo. Mi-am luat inima in dinti, deoarece nu aveam nicio putere de a sta macar 5minute in picioare, picam jos, si pana la sectia de neonatologie era foarte mult de mers. Ajunsa acolo, imi vazusem puiul, numai ce apare si doamna doctor, si o intreb Insistent ce are, de ce nu-l am cu mine la salon, de ce este in incubator, ca doar era nastere la termen, totul ok... Raspunsul dumneaei a fost ca bebelusul e bine, il tin sub supraveghere, nu era conectat la nimic(oxigen etc), pentru ca a fost un bebelus cu greutate si expulzarea a fost mai greoaie. Si daca totul e bine urmatoarea zi il voi avea cu mine. Zis si facut, m-am trezit dimineata atat de emotionata, il asteptam cu sufletul la gura,aveam emotii nu stiam cum sa ma comport cu el, avand in vedem cei 9 ani diferenta intre sarcini, el fiind baietel, eu obisnuita cu fetita,dar in privinta asta a fost ok. La san de cum l-am pus, nu am avut probleme, manca mititelul, ce atata supliment, cand mami avea de dadea pe margini. A fost un sentiment unic, sa-l tin in brate, la piept.
Comentarii