-
Pe data de 08 iulie, m-am internat, sincer nu prezentam nimic desi intrasem in saptamana 39.
Mi s-au facut investigatiile necesare, se preconiza ca bebe sa fie de 3.500gr, oarecum asteptam sa mi declanseze natural nasterea. Datorita sarcinii pozitionate jos, toata perioada sarcinii, am fost sfatuita de catre medicul ce-mi urmarea sarcina, a lua antispastice si repaus cat mai mult, stat cu perna sub fund etc., in spital mi se spunea sa fac miscare, asa ca zilnic urcam si coboram 8 etaje. Duminica seara (11 iulie), incepusem sa am contractii neregulate dar destul de puternice, am anuntat moasa de garda, ma verifica, col deschis dilatatia 2, ma pregateste sa ma mute la blocul de nasteri. Acolo am stat de la 22:40 pana la ora 4:00,cu dilatatie 4, nu m-au ajutat in niciun fel, am fost lasata cu acel aparat de monitorizare contractii/batai ale inimii bebelusului, desi durerile era din ce in ce mai puternice, mi se spunea ca, contractiile nu sunt destul pentru a declansa nasterea. Asa ca dimineata la schimbarea turei la ora 6:00, moasa a apelat la dna doctor ce era de garda , pentru a-mi rupe membranele, a crezut de cuviinta ca doar asa pot naste si eu, deoarece eram epuizata din cauza durerilor a nesomnului. Si intr-un sfarsit dupa alte 2 ore de chin, la ora 8:30 a venit pe lume puiul de om Vladimir Bogdan, 3.900gr, 52cm. Am suferit si o epiziotomie de toata frumusetea.
Sincer fiind la a 2 nastere naturala, ma asteptam sa fie mai usor tot procesul,asa de incantata ce am intrat in sala de nasteri, toata lumea imi spunea ca a doua nastere e cu mult mai usoara si timpul de nastere e mai mic, fata de prima nastere,pe atat de dezamagita am fost la iesire. Am trait clipe de groaza, de frica sa nu ni se intample nimic. Dar au trecut, acum ma uit la puiul meu de om si parca nimic nu s-a intamplat.
Comentarii