Incarcat in Am intrat in travaliu
910 vizualizariau trecut 9 luni minunate si o zi de cand a venit pe lume minunea noastra Nikolas George.
Duminica dimineata 5.01.2014 de pe la ora 1-2 am inceput sa am contracti f usoare, am mers f des la baie si simteam ca ma inteapa burta. desi aveam 41 de saptamani si 2 zile nu ma gandeam ca a inceput travaliu. ne-am trezit cu tati pe la ora 10 si vazand ca durerile nu pleaca si sunt tot la 9-15 minute am hotarat sa mergem la spital pe la ora 1 jumatate. am ajuns la urgente si m-au internat, iar eu eram putin socata, cum gata? nu mai ies din spital pana nu nasc? cat am asteptat sa imi faca internarea parca contractiile se opreau, chiar ii ziceam sotului ca gata mi-a trecut :)). fiind gata foile de internare m-a condus o asistenta la etajul 2 si m-a predat personalui. a venit dr de garda sa imi faca control si surpiza la ora 2 si ceva eram dilatata 3-4 cm :). in sinea mea bucurie mare deja dilatata de aproape 4cm si durerile sunt fff slabe, ma gandeam ce norocoasa sunt.. ma instalez in salonul de travaliu si vine moasa si imi face clisma..dupa control au reinceput contractiile putin mai dureroase insa fff suportabile, la maxim 5 minute distanta, ei si mai trec asa 2 ore si ceva si pe la 5 ma controleaza din nou, dilatatie 6-7 cm.. dupa asta a venit moasa si mi-a rupt apa (nu a durut deloc, a fost doar incomod ca simteam ca face ceva cu degete acolo).. ehe dupa ce mi-a rupt apa au inceput contractiile alea dureroase de imi venea sa urc pe pereti, noroc ca nu au durat decat vreo 3 ore.. la ora 7 vine moasa din schimbu de noapte, facem cunstinta ii dau atentia pe care o asteapta si incepe distractia, ma contoleaza ea, in pat si ma pune sa imping pe contractii,sa coboare copilu si imi zice ca imediat nasc, dupa ceva vreme ma cheama dr la control si ma trimite in sala de nasteri.urc pe masa, emotii mari era ora 19:40.. aveam contracti ff dese, cred ca la 1 minut dar problema era ca eu nu simteam nevoia sa imping, cum se zice ca o sa o simti in momentul cand tre sa nasti..ei de la emotii si epuizare am uitat treaba asta, si nimeni de acolo nu m-a intrebat de ea..si de la 19:40 pana la 20:20 m-am chinuit sa nasc, dr s-a urcat pe burta la fiecare contractie si impingea de simteam ca imi ia aerul si nu mai puteam, si la 20:20 efectiv am cedat, si am cerut cezariana.. desi imi doream sa nasc natural simteam ca nu mai rezist, ca nu mai am forta..nu mai vorbesc ca nu are rost despre partile urate spuse de personal in sala de nastere..bun, si dr accepta, mi se pune sonda si mergem in sala de operatie..eram atat de extenuata incat nu imi mai pasa ce se intampla cu mine, imi doream doar ca copilul sa fie bine si in rest fie ce o fi.. ma pun pe masa, ma pregatesc de operatie, imi dau injectia si imi pun masca si mi se rupe filmul rau de tot.. am avut o senzatia ff naspa cand am adormit, ca si cum totul s-a terminat pe lumea asta ca si cum lumea nu ar mai exista..in fine.. si la 20:30 s-a nascut puiutul meu Nikolas George avand 4800g si 56 cm :).. pe la 21:10 m-am trezit in salon la terapie intensiva cu moasa langa mine si o intreb ametita cum e bebe, daca e sanatos si cand mi-a zis cat de mare e am mai intrebat-o o data ca nu imi venea sa cred :)..apoi o rog sa imi aduca telefonul si poseta din sala de travaliu. il sun pe sot si il intreb de bebe cum e, ca el il vazuse deja, eu nu.. ardeam de nerabdare sa il vad sa stiu ca e bine sanatos, ma mustra constina ca nu il aveam langa mine si ca nu ma puteam ocupa de el din prima zi.. aflu de la sot ca i-a dat si el atentie moasei(observasem ca se poarta mult prea dragut cu mine) si atunci am tot rugato sa imi bage incarcatorul in priza sa pot vb si sta pe net cat vreau.. si bineintele le tot rugam pe asistente sa imi aduca copilul sa il vad. si momentul mult asteptat a venit :) o asistenta apare in salon cu un bebe rosiatic si mi-l aduce, era bebe meu, sentimentele pe care le-am avut nu se pot descrie in cuvinte, eram in al 9-lea cer. din pacate a stat doar 2 minute si a plecat, eu i-am facut 2 poze si ma uitam nonstop la ele.. a reusit si sotul sa intre pana la mine, eram cei mai fericiti parinti din lume! asteptam cu nerabdare sa ajungem acasa.. fiindca nu m-am putut ridica din pat din cauza unor probleme, bb mi-a fost lasat la salon doar de miercuri dimineata iar de atunci suntem nedespartiti. am stat fix o saptamana in spital iar in 12.01.2014 am venit acasa. stateam si ne uitam la puiutul nostru cum doarme si nu ne venea sa credem ca e al nostru. un vis implinit. ii multumim lui dumnezeu ca ne-a daruit un copilas sanatos!
Comentarii